Agapit

Sfântul Mucenic Agapit din Preneste (azi Palestrina, în Lazio) a fost, după tradiție, un tânăr de vreo cincisprezece sau șaisprezece ani, osândit la moarte pentru credința creștină în vremea împăratului Aurelian, în jurul anului 273 sau 274 (data nu este sigură). Se pomenește la 18 august.

Viața și mucenicia

După o povestire, s-⁠a născut în jurul anului 258, la Preneste, probabil în familia nobilă Anicia, și a plecat de tânăr la Roma ca să studieze dreptul roman; acolo a aflat despre viața lui Hristos și despre propovăduirea Lui, și a hotărât să-⁠și închine viața credinței, să se lepede de cinstirea zeilor romani și, ca urmare, să trăiască ca fugar din pricina prigoanei romane.

Se spune că, prins în vremea prigoanei lui Aurelian, a fost chinuit; Martirologiul Roman din 1586 spune că, fiind de cincisprezece ani și arzând de dragoste pentru Hristos, din porunca lui Aurelian a fost întins pe eculeu și bătut îndelung cu bice crude; apoi, sub prefectul Antioh, a suferit chinuri și mai cumplite, iar la sfârșit, fiind aruncat la lei, fără să primească nici o vătămare, a primit cununa prin tăierea capului. Fiarele nu au vrut să se atingă de el și de aceea i s-⁠a tăiat capul, în arena din Palestrina.

Cinstirea

Agapit este pomenit în vechile martirologii, între ele cel ieronimian și cel din Fulda. Din pricina îndoielilor privind amănuntele muceniciei lui, unele cuprinse în ediții mai vechi ale Martirologiului Roman, edițiile de la sfârșitul veacului al XX-⁠lea spun doar: „La Palestrina, în Lazio, Sfântul Agapit, mucenic.” Pe la veacul al V-⁠lea, papa Felix al III-⁠lea a ridicat în cinstea lui o bazilică, la locul unde se credea că a pătimit. Moaștele lui au fost păstrate în bazilică și în jurul ei a crescut un cimitir. La o dată necunoscută, moaștele au fost mutate în catedrala de azi a Palestrinei; o parte au fost duse la Besançon și în alte locuri din Europa. În calendarul tridentin a fost cinstit printr-⁠o pomenire adăugată la Liturghie și la ceasuri în ziua din octava Adormirii Maicii Domnului, iar în Calendarul Roman General din 1960 sărbătoarea Sfântului Agapit apare ca pomenire la Liturghia obișnuită de zi lucrătoare.