Ioan al V-⁠lea al Constantinopolului

Sfântul Ioan al V-⁠lea a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului între 669 și 675. Înainte de alegere fusese preot, păzitor al vaselor sfinte (schevofilax) al Sfintei Sofia și econom al administrației patriarhale; izvorul grecesc îi adaugă titlurile de protecdic și de arhivar al Marii Biserici. A fost ales la 25 noiembrie 669, după Toma al II-⁠lea, și a murit în august 675. Două izvoare dau sfârșitul patriarhiei în 674, iar altele în 675.

A păstorit pe vremea împăratului Constantin al IV-⁠lea Pogonatul, cu care se afla în înțelegere de credință, astfel că Biserica a trecut prin acei ani o vreme de liniște. În timpul patriarhiei lui a început primul asediu arab al Constantinopolului (674 până la 678), întreprins de califatul omeiad. Un izvor spune că atunci era în vigoare Tipul din 647/648, care interzicea dezbaterea despre una sau două voințe și lucrări în Hristos. După alegere, Ioan a trimis o scrisoare la Roma, dar papa Vitalian nu a primit-⁠o. Despre cârmuirea lui s-⁠au păstrat puține amănunte.

Mărturisirea lui de credință a fost recunoscută ca ortodoxă la Sinodul al VI-⁠lea Ecumenic din 680 până la 681, la care el nu mai trăia, iar numele i-⁠a fost lăsat în diptice, adică în listele de pomenire ale Bisericii. A fost cinstit ca sfânt în tradiția bizantină și este pomenit la 18 august; un izvor ucrainean arată că potrivirea acestei zile cu data morții rămâne nesigură. Calendarele noastre dau 30 august, dar toate izvoarele care pomenesc ziua spun 18 august. După el a urmat pe scaun Constantin I.