Inan

Sfântul Inan (Evan, Innan) este ocrotitorul orașului Irvine, în Ayrshire, Scoția, unde, după tradiție, a trăit în secolul al IX-⁠lea. Se spune că a venit ca monah al Bisericii celtice de la abația Iona și că a murit la Irvine, unde mormântul lui ar fi fost loc de minuni. Izvoarele noastre îl arată ca sfânt cu cinstire locală scoțiană și nu arată o glorificare ortodoxă. Ziua 28 septembrie din fișă nu este susținută de izvor; izvorul spune că „Ziua lui Tennant”, târgul din Beith, era înainte ținută în ziua sfântului, 18 august, iar acum se ține în iunie.

Deși se zice că a fost pustnic, după tradiție Inan venea adesea în orașul Beith, la dealul Cuff, cu piatra lui legănată și alte monumente preistorice. O crăpătură din fața de apus a dealului Lochlands se numește și azi „Scaunul Sfântului Inan” și se spune că sfântul o folosea ca amvon; lângă ea era un izvor sfânt cu apă limpede, azi, din păcate, acoperit (2006). În veacul al XIX-⁠lea, colonelul Mure din Caldwell a căutat, fără izbândă, scrierile sfântului, despre care se spunea că se păstrează în biblioteca lui Bonci, arhiepiscopul Pisei. Se spune că a predicat poporului adunat de pe scaunul din deal și că a stat în locul unde se află azi casa Cauldhame. Pe atunci populația era rară și oamenii nu trăiau la Beith, ci sus, pe Bigholm. Sfinții de demult mergeau acolo unde erau oamenii, și tindeau să meargă și acolo unde se închinaseră zeilor păgâni.

Izvorul este numit de obicei al Sfintei Maria sau al Capelei. Lângă el se afla probabil o capelă a Sfintei Maria; deasupra deschiderii este o mică placă de piatră cu inscripția „Izvorul Sfântului Inan, 839 d. Hr.”. Capela Sfântului Inan a stat pe locul vechii biserici din Beith, ale cărei hram a fost mai târziu schimbat în Sfânta Fecioară Maria. După ce a călătorit la Roma și la Ierusalim, se spune că s-⁠a așezat la Irvine, unde a murit, iar mormântul lui a fost foarte cercetat pentru minunile care se spunea că se petrec acolo. Se spune că un izvor al Sfântului Inan a existat odinioară la Fullarton, la sud de portul de azi. Castelul Dundonald a avut o capelă închinată Sfântului Inan. Inchinnan (Renfrewshire) ar însemna „Insula lui Inan”.

Numele lui are mai multe scrieri atestate: Evan, Innan, Inin, Innen, Enen, Ennen și, mai târziu, Annan, Anan, Tinnan sau chiar Tennant. Este amintit în nume de locuri, ca Southannan, lângă Fairlie, unde a fost o altă biserică sau capelă cu numele lui; o diplomă a lui Iacob al IV-⁠lea din 1509 întărește dania lui John, lord Sempill, a unei Liturghii perpetue acolo. Sfântul Ninian și Sfântul Inan ar putea fi chiar una și aceeași persoană. Târgul anual din Beith, numit „Ziua lui Tennant” sau a Sfântului Tinnan, era altădată ținut în ziua sfântului, 18 august; în vremuri vechi se spune că se ținea pe dealul Cuff și era vestit prin spectacole, întreceri de căruțași și vânzarea de cai.