Gheorghe I al Constantinopolului

Sfântul Ierarh Gheorghe I al Constantinopolului a fost patriarh al Constantinopolului din 679 (sau 680) până la adormirea lui, în ianuarie sau februarie 686 (după un izvor, 688). A prezidat, în vremea lui, Sinodul al VI-⁠lea Ecumenic. Se pomenește la 31 august (după alte izvoare, la 18 august).

Până la alegere a fost preot și scevofilax (păzitorul odoarelor) al bisericii Sfânta Sofia, un cleric cucernic. Împăratul Constantin al IV-⁠lea l-⁠a așezat pe scaunul Constantinopolului la sfârșitul anului 679, în locul lui Teodor I, trimis în exil. Schimbarea patriarhului era legată de pregătirea împăcării cu Roma, după ruptura din 672: sinodul urma să pună capăt disputei dacă Hristos are una sau două voințe și lucrări firești. Partea romană susținea două voințe și două lucrări, potrivite firii dumnezeiești și celei omenești a lui Hristos.

Curând după urcarea lui pe scaun, din porunca împăratului s-⁠a adunat Sinodul al VI-⁠lea Ecumenic (680-681). La început, Gheorghe, împreună cu patriarhul Macarie al Antiohiei, a apărat învățătura monotelită oficială, primită la Bizanț de peste cincizeci de ani, împotriva învinuirilor soliilor romani, bazându-⁠se pe învățătura primelor cinci Sinoade Ecumenice, pe patriarhii Constantinopolului Serghie I, Pir I, Pavel al II-⁠lea și Petru, pe papa Honoriu I, pe scrierile Sfântului Chiril al Alexandriei și pe texte patristice vechi. La al șaptelea și al optulea sinod (cel din 7 martie 681 fiind al optulea), Gheorghe a spus că este de acord cu mărturisirea papei Agaton, pe care soliile romane o cerseră. În diptice a fost trecut numele papei Vitalian, ceea ce însemna sfârșitul dezbinării dintre cele două părți ale imperiului. La a șasesprezecea ședință, Gheorghe a cerut delegaților să nu stăruie în anatema asupra patriarhilor Serghie, Pir, Pavel și Petru; reprezentanții papei, sprijiniți de sinod, au refuzat această concesie, iar Gheorghe a trebuit să se supună. La 16 septembrie 681 s-⁠a primit mărturisirea ortodoxă care afirma două voințe și două lucrări firești în Hristos, iar Gheorghe a semnat-⁠o, împreună cu epistola sinodală către papă; solii romani s-⁠au întors apoi la Roma cu hârtiile semnate.

La moartea lui, scaunul a revenit lui Teodor I, care îi fusese înaintaș, apoi a urmat Pavel al III-⁠lea.