Artemia din Roma

Sfânta Muceniță Artemia din Roma era fiica cea mică a împăratului Dioclețian. A fost izbăvită de demon prin rugăciunea Sfântului Chiriac, a primit de la el Sfântul Botez și a fost omorâtă pentru credința în Hristos în timpul prigoanelor din Roma de la începutul veacului al IV-⁠lea. Soborul din care face parte este pomenit la 20 iunie.

Pe vremea lui Dioclețian și Maximian (284-305), iar apoi a urmașilor lor Galeriu (305-311) și Maxențiu (305-312), mulți creștini au pătimit la Roma. Maximian i-⁠a scos pe toți creștinii din rândurile oștirii și i-⁠a trimis la muncă silnică. Un creștin bogat, Frason, a început să trimită prin diaconii Sisinie și Chiriac, prin Smaragd și Largie, hrană și haine celor închiși. Papa Marcel i-⁠a mulțumit lui Frason pentru milostenie, iar pe Sisinie și Chiriac i-⁠a hirotonit diaconi. Curând, cei doi au fost prinși și trimiși la lucru. Ei făceau nu numai partea lor, ci munceau și în locul bătrânului Saturnin, de aceea Maximian l-⁠a dat pe Sisinie la chinuri stăpânitorului Laodichie. Temnicerul Apronian, văzând fața lui Sisinie strălucind de lumină cerească, a crezut în Hristos și a fost botezat. În aceeași zi Apronian a mărturisit că e creștin și a fost tăiat cu sabia, iar Sisinie și Saturnin au fost aruncați în temniță. Mai târziu, când au fost duși să aducă jertfă în templul idolesc, Saturnin s-⁠a rugat ca Domnul să prefacă în țărână idolii, iar chiar atunci s-⁠au topit trepiedele pe care ardea tămâia. Văzând minunea, ostașii Papie și Maur au mărturisit pe Hristos. După chinuri lungi, Sisinie și Saturnin au fost tăiați, iar Papie și Maur au fost închiși; ei s-⁠au rugat să primească Botezul, au ieșit neobservați din temniță, l-⁠au primit de la papa Marcel și s-⁠au întors în celulă. La judecată au mărturisit din nou pe Hristos și au murit în chinuri. Trupurile lor au fost îngropate de preotul Ioan și de Frason.

Artemia, fiica cea mică a lui Dioclețian, era chinuită de demon. Aflând că Chiriac, închis, vindecă bolile și alungă demonii, împăratul l-⁠a chemat la fiica lui. Sfântul a izgonit demonul și a botezat-⁠o pe Artemia. Drept răsplată, împăratul i-⁠a eliberat pe Chiriac, Smaragd și Largie. Curând Chiriac a fost trimis în Persia ca să vindece fata regelui persan. La întoarcerea la Roma a fost prins din porunca împăratului Galeriu, ginerele lui Dioclețian, care abdicase. Galeriu era foarte mâniat pe înaintașul său pentru convertirea Artemiei. A poruncit ca Chiriac să fie purtat dezbrăcat și în lanțuri în urma carului său, spre batjocura mulțimii. Papa Marcel a mustrat în văzul tuturor pe împărat pentru cruzimea față de creștinii nevinovați. Împăratul a poruncit să fie bătut cu bâte și făcut păzitor de vite. Chiriac, Smaragd, Largie și un alt întemnițat, Crescentian, au murit în chinuri. Atunci au fost omorâți și Artemia și încă douăzeci și unu de întemnițați care se aflau în temniță cu Chiriac.

Papa Marcel a fost scos pe ascuns din robie de clericii romani. A dezgropat trupurile mucenicilor Chiriac, Smaragd și Largie și le-⁠a îngropat pe moșia a două femei creștine, Priscila și Lucina, lângă Roma, prefăcând casa Lucinei în biserică. Maxențiu, ajuns împărat, a poruncit să se strice biserica și să se facă în ea grajd de vite, iar pe papă l-⁠a osândit să îngrijească toată viața vitele. Chinuit de foame și de frig, istovit de duhoare, Sfântul Marcel s-⁠a îmbolnăvit și s-⁠a săvârșit în anul 310. Priscila și Lucina au fost alungate cu ocară din Roma, iar averile lor au fost jefuite.