Aspren de Neapole

Sfântul Ierarh Aspren de Neapole (Asprenas) este socotit, după tradiție, primul episcop al Neapolelui, botezat de Apostolul Petru. A trăit la sfârșitul veacului I și începutul celui de al II-⁠lea, după cum arată cercetările arheologice asupra Bisericii timpurii din Neapole, și numele lui era obișnuit în vremea Republicii și a începutului Imperiului. Calendarul de marmură al Neapolelui îi atestă existența și spune că a trăit în vremea lui Traian și Hadrian și a păstorit douăzeci și trei de ani.

Nu se știe nimic sigur despre viața lui. O veche legendă spune că Sfântul Petru, în drum spre Roma, s-⁠a oprit la Neapole și a vindecat-⁠o pe o bătrână, Candida cea Bătrână, pe care a convertit-⁠o; au crezut apoi mulți alții, între ei Aspren, convertit de Petru sau de Candida. El era bolnav și Petru l-⁠a vindecat, l-⁠a botezat și l-⁠a sfințit episcop al Neapolelui, cerându-⁠i să ridice oratoriul Santa Maria del Principio, temelia bazilicii Santa Restituta; se spune că tot atunci s-⁠a zidit San Pietro ad Aram.

După adormirea lui i s-⁠au atribuit multe minuni, iar mormântul stătea în oratoriul Santa Maria del Principio, deși unii cercetători îl pun în catacombele San Gennaro, unde se văd chipurile primilor paisprezece episcopi ai Neapolelui. Episcopul Ioan al IV-⁠lea a mutat moaștele în bazilica Santa Restituta, în paraclisul închinat lui. În 1673 a fost proclamat al doilea ocrotitor al Neapolelui, după Sfântul Ianuarie, între mai mult de cincizeci. Este pomenit la 3 august, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.