Rajden

Sfântul Mucenic Rajden (Ražden, Persanul sau Întâiul Mucenic) a fost un nobil persan aflat în slujba regelui Vahtang I Gorgasali al Iberiei (Georgia), convertit la creștinism și răstignit de perși în anul 457 la Tsromi. Este unul dintre primii mucenici ai Georgiei și este cinstit de toate Bisericile Ortodoxe. Se pomenește la 3 august după calendarul vechi, adică 16 august pe cel nou.

Cea mai veche relatare

Cea mai veche pomenire a lui se află în Istoria regelui Vahtang Gorgasali, parte din vechea culegere istorică georgiană atribuită lui Juansher, alcătuită în secolul VIII sau XI, care povestește moartea lui mucenicească în războiul sasanizilor cu Vahtang I. În anii 1720, catolicosul georgian Besarion Orbelișvili a transformat scurta relatare în hagiografie, adăugând amănunte. Alt catolicos al secolului XVIII, Anton I, a inclus o pătimire rescrisă în culegerea sa de mucenicii georgiene din 1760. Numele Rajden este de obârșie iraniană.

Viața

Rajden era tutorele prințesei persane Balendukht, fiica șahului Ormizd, căsătorită cu regele Iberiei, Vahtang Gorgasali. Împreună cu ea s-⁠a mutat în 452 în Iberia, unde a primit credința creștină și a intrat în slujba regelui, ca soldat destoinic. În 456 noul șah Firuz a cerut Iberiei să rupă alianța cu Bizanțul. Refuzat, a pornit oastea împotriva ei. Rajden a ajuns atunci guvernator al Mțhetei și a luat parte la apărarea capitalei și a cetăților din apropiere. Patru luni a purtat luptă înverșunată cu oștirea dușmană și a alungat-⁠o de la capitală. În timpul unei ieșiri a unei trupe iberice din cetatea Armazi, a fost trădat și dus la Firuz.

După cronica georgiană veche, șahul l-⁠a întrebat despre neamul lui și despre pricina părăsirii credinței și a poporului vechi. El a răspuns că, într-⁠adevăr, a părăsit patria și zeii ei, făcuți să slujească oamenilor, dar slujește acum unicului Dumnezeu adevărat și viu, în trei persoane și o singură ființă, al cărui Fiu s-⁠a întrupat din Fecioara Maria și a pătimit, a murit și a înviat a treia zi, și va veni la sfârșitul lumii să judece viii și morții. Apoi a început să fie chinuit. După tradiție, în noapte i s-⁠a arătat însuși Mântuitorul și i-⁠a vindecat toate rănile. Atunci perșii au hotărât să-⁠l răstignească. Voind să-⁠i sporească suferința, au cerut arcași, iar el, străpuns de săgeți otrăvite, ca Sfântul Sebastian, a murit pe cruce la Tsromi, în 457. După Besarion, a fost silit de însuși regele perșilor să renunțe, a fost eliberat un timp, la mijlocirea nobililor georgieni, ca să-⁠și ia rămas bun de la familie, s-⁠a întors de bunăvoie în robie și a fost răstignit cu cinci făcători de rele.

Moaștele

A fost coborât de pe cruce și îngropat aproape de locul răstignirii. Curând, din porunca regelui Vahtang Gorgasali, moaștele au fost mutate la Nikozi, unde stau și azi în catedrala din Nikozi, în care regele a pus un episcop. După Istoria lui Vahtang, regele a ridicat și o biserică în cinstea lui în suburbia Ujarma. Viața lui a fost cuprinsă de Mihail Sabinin în Raiul Georgiei, 1882, și pătimirea a fost tradusă în latină de Paul Peeters, în 1914.