Viaceslav Lucanin

Sfântul Sfințit Mucenic Viaceslav Lucanin a fost diacon al eparhiei Perm și Ekaterinburg, regent de cor și om al bisericii dintr-⁠un neam de preoți, care a primit cununa muceniciei la Nevyansk, în Urali, la 3 august 1918. S-⁠a născut la 4 martie 1882 la Perm. Biserica Rusă l-⁠a trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la 17 iulie 2002.

Neamul Lucanin

Între slujitorii bisericii din gubernia Perm din secolele XVIII-⁠XX, neamul Lucanin ocupă un loc de cinste. Membrii lui au fost preoți, diaconi, dascăli și psalți în orașele Perm, Ekaterinburg, Irbit, Șadrinsk, Krasnoufimsk, Kungur, Osa, Ohansk, Kizel, Aleksandrovsk și Solikamsk. Cei mai cunoscuți au fost protoiereul Alexandru Matveevici Lucanin (1821-1889), de la catedrala Schimbarea la Față din Perm, membru al consistoriului, redactor al publicației eparhiale, misionar și autor de lucrări de istorie locală, și protoiereul Ștefan Alexandrovici Lucanin (1841-1904), de la mănăstirea de maici a Adormirii din Perm, misionar și întemeietorul mănăstirii Belogorsk Sfântul Nicolae. Trei Lucanini au fost proslăviți între noii mucenici ai eparhiei Perm și Ekaterinburg: preotul Ștefan Vasilievici Lucanin, preotul Veniamin Vasilievici Lucanin și diaconul Viaceslav Georgievici Lucanin.

Copilăria și școala

Viaceslav s-⁠a născut în ziua pomenirii Sfântului cneaz mucenic Viaceslav al Boemiei, la Perm, în familia lui Gheorghe (Egor) Avksentievici și Vera Pavlovna Lucanin. Familia era numeroasă; din copii se cunosc Alexandru (1878), Antonin (1880), Ioan (mort la zece zile), Maximilian (1885), Larisa (moartă la doi ani) și Viaceslav. Tatăl, absolvent al seminarului din Perm (1875), a slujit doisprezece ani la guvernământul gubernial, ajungând consilier colegial, și a predat rusa și slavona la școala duhovnicească din Perm. În noiembrie 1887 a fost hirotonit preot la biserica de casă Chiril și Metodiu a școlii, rămânând și profesor. A murit în 1894, iar Viaceslav a rămas în grija bunicului său, protoiereul Avksentie Lucanin, un păstor bun și smerit. Din prezența deasă la slujbe, băiatul s-⁠a deprins cu cântarea bisericească și cu primele noțiuni de muzică.

În 1895 a fost dat la clasa pregătitoare a școlii duhovnicești din Perm, iar în 1896 a intrat în clasa întâi. Înzestrat cu o voce frumoasă, a făcut ascultare la strană și și-⁠a dat tot timpul liber cântării. Până la absolvire, în 1899, a urmat cursurile scurte de cântare și dirijat ținute în fiecare an de renumitul cântăreț de operă și dirijor Alexandru Dimitrievici Gorodțov. La examene a arătat rezultate foarte bune la cântare, armoniu și vioară. În 1899 a intrat la seminarul din Perm, aflat la câteva zeci de metri de catedrala Schimbarea la Față, unde a continuat să cânte în cor și a fost numit ajutor al profesorului de cântare, preotul Vasile Streșnev, și regent al corului din dreapta de la biserica Sfântul Ioan Teologul.

Regent de cor

După „Permskie eparhialnie vedomosti” din 1901, după vacanța de iarnă, Viaceslav avea restanțe la toate materiile, din pricina bolii. Din pricina sănătății și, probabil, a lipsei de bani, a părăsit seminarul și a devenit regent al corului elevilor școlii duhovnicești și al corului de amatori al bisericii Sfânta Treime din uzina Motovilihinski, precum și cântăreț în corul arhieresc al episcopului Petru (Losev). Cu o voce de bariton liric-⁠dramatic, cu experiență practică și o cunoaștere bună a textelor de slujbă, în aprilie 1902 a ajuns ajutor de regent al corului arhieresc de la catedrala Schimbarea la Față și supraveghetor al cântăreților care locuiau în casa arhierească. Corul arhieresc era corul de frunte al guberniei și păzea tradițiile cântării ruse.

La sfârșitul secolului XIX și la începutul celui XX, cu sprijinul comitetului gubernial pentru înfrânare, în multe parohii ale eparhiei se înființau coruri populare, care luau parte la slujbe și dădeau concerte duhovnicești și laice. În iunie 1902, ctitorul bisericii Sfânta Treime din uzina Kizel, Iacov Andrianovici Metelkin, a cerut episcopului Ioan să trimită un regent priceput. La 20 iulie 1902, psaltul Viaceslav Lucanin a fost numit regent al bisericii Sfânta Treime. Din cauza lipsei de cântăreți, în prima formație a corului au intrat profesori cu pregătire duhovnicească și absolvente ale școlii de fete din Kizel, între care și viitoarea lui soție, Maria Gordeevna Galkina. În anii următori corul a crescut, cu diaconi, psalți, funcționari și soțiile și rudele preoților; în statul de plată din martie 1914 figurează patruzeci și trei de oameni, probabil unul dintre cele mai mari coruri bisericești din eparhia Perm.

La 24 octombrie 1903 s-⁠a căsătorit cu Maria Gordeevna Galkina, care avea doar cincisprezece ani și jumătate, cununia fiind săvârșită de preotul Pavel Sapojnikov, împreună cu diaconii Andrei Vlasov și Vasile Afanasiev. La sărbătoarea hramului Sfântului Simeon, când episcopul Ioan a vizitat a doua oară parohia Kizel, Viaceslav l-⁠a întâmpinat cu cântări solemne, cu tot corul. Protoiereul Alexandru Korovin a descris în publicația eparhială această slujbă: corul de la strană, sub conducerea psaltului Viaceslav Lucanin, a cântat cu însuflețire „Din răsăritul soarelui până la apus”, iar la liturghie, cu șase preoți și trei diaconi, corul numeros a cântat armonios, cu simțire deosebită, Heruvicul, „Mila păcii” și „Tatăl nostru”, iar în loc de chinonic a fost cântat frumos psalmul „Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea”.

Diacon și mucenic

Mai târziu a fost hirotonit diacon și a slujit la catedrala Schimbarea la Față din uzina Nevyansk, în eparhia Ekaterinburg. A pătimit mucenicește la Nevyansk la 3 august 1918, în anul în care puterea sovietică a pornit prigoana împotriva clerului din Urali. A fost trecut între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la 17 iulie 2002 și este pomenit odată cu ei.