Antonie Romanul

Cuviosul Antonie Romanul a fost întemeietorul Mănăstirii Antoniev din Novgorod, în Rusia. Născut la Roma în jurul anului 1067, a trecut la Domnul la 3 august 1147. Biserica Rusă îl cinstește ca pe părintele monahismului novgorodean.

Viața

Cele mai multe știri despre el vin dintr-⁠o viață scrisă în a doua jumătate a secolului al XVI-⁠lea, în mare parte legendară, dar sprijinită în unele puncte de cronicile Novgorodului. Potrivit ei, s-⁠a născut la Roma din părinți ortodocși. La optsprezece ani a rămas orfan, și-⁠a împărțit averea săracilor și a primit chipul monahal. S-⁠a ostenit să învețe limba greacă, să citească Sfânta Scriptură și scrierile Sfinților Părinți.

Când ortodocșii au început să fie prigoniți, Antonie a părăsit mănăstirea pustiită și s-⁠a rugat un an, după unele izvoare patrusprezece luni, pe o stâncă de pe malul mării. După tradiție, stânca pe care stătea s-⁠a desprins și s-⁠a pornit pe ape, ducându-⁠l pe mare, pe Neva, pe lacul Ladoga și pe Volhov, până la Novgorod. Povestea spune că ajunsese în septembrie 1106, în ajunul Nașterii Maicii Domnului. La început a vorbit cu localnicii prin tălmaci, apoi, după rugăciune, a înțeles limba rusă. Cu binecuvântarea episcopului Nichita al Novgorodului, a întemeiat o mănăstire cu hramul Nașterii Maicii Domnului, folosind pentru cumpărarea pământului și împodobirea ei ce-⁠i mai rămăsese din avere, aflat, după viață, într-⁠un butoi prins de pescari.

Mănăstirea

O biserică de piatră a fost pusă la temelie în 1117 și sfințită în 1119. În 1131, sfântul Nifon, episcopul Novgorodului, l-⁠a rânduit egumen. El a păstorit obștea șaisprezece ani, iar înainte de moarte l-⁠a numit urmaș pe monahul Andrei, căruia i se atribuie scrierea vieții lui. A fost îngropat în mănăstire. Cronicile vorbesc despre ridicarea bisericii, rânduirea lui ca egumen și moartea sa, iar o diată a sfântului s-⁠a păstrat în mai multe copii.

Cinstirea

Cinstit mai întâi local, Antonie a fost canonizat în 1597, iar moaștele lui au fost așezate în catedrala Nașterii Maicii Domnului a mănăstirii. În 1860 au fost mutate într-⁠o raclă nouă. În 1927, în vremea prigoanei antireligioase, racla a fost deschisă, iar moaștele au fost date unui muzeu ateist și socotite pierdute. În 2016, un cercetător a încheiat un studiu de douăzeci de ani asupra moaștelor păstrate în catedrala Sfânta Sofia din Novgorod. Povestea călătoriei pe stâncă a intrat în folclorul rus. Unii cercetători observă că legătura sa cu Roma nu apare în izvoare înainte de mijlocul secolului al XVI-⁠lea, iar cuvântul „romanul” putea însemna în Evul Mediu și un om venit din alte ținuturi ale Imperiului German.

Sfântul este prăznuit la 3 august, ziua mutării sale la Domnul, și la 17 ianuarie, împreună cu Sfântul Antonie cel Mare, al cărui nume îl poartă.