Teoclita Făcătoarea de minuni

Cuvioasa Teoclita Făcătoarea de minuni a fost sfântă bizantină din veacul al IX-⁠lea. A trăit în domnia împăratului iconoclast Teofil și s-⁠a distins prin multele ei fapte în folosul săracilor și prin viața creștină. Moaștele ei neputrezite sunt socotite de ortodocși izvor de multe minuni. Este pomenită la 3 august ca preacuvioasă.

S-⁠a născut în Tema Optimaților. Părinții ei se numeau Constantin și Anastasia. Părinții, de condiție socială destul de înaltă, au silit-⁠o să se mărite cu un bărbat numit Zaharia, pe care se spune că l-⁠a călăuzit pe „calea cea dreaptă”. Toată viața se spune că s-⁠a ocupat cu multe lucrări creștine, mai ales primind în casa ei mulți oameni în nevoie și împărțind părți însemnate din avere pentru milostenie. Sfânta bizantină și-⁠a chemat prietenii înaintea morții, ca să le vestească cu bucurie apropiata ei moarte. Trupul ei neputrezit se spune că a făcut minuni. Numele ei înseamnă „chemată de Dumnezeu” și apare în mai multe forme, uneori Teoclitó, alteori Teocliti, deși poate fi vorba și de alta cu același nume, pomenită la 21 august în unele manuscrise. În slujba ortodoxă este cinstită cu imne, între care și troparul ei, care nu ne-⁠a ajuns în izvoare.