Cei nouă frați Herheulidze

Cei nouă frați Herheulidze, împreună cu mama și sora lor, au fost uciși în bătălia de la Marabda, la 1 iulie 1625, ca purtători ai steagului de luptă al georgienilor, din neamul domnesc Herheulidze. Au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Georgiană ca sfinți mucenici la 27 iunie 2023, împreună cu toți cei nouă mii de georgieni căzuți în acea bătălie. Se pomenesc la 3 august (16 august pe stil nou).

Vremea

În primul pătrar al secolului al XVII-⁠lea Georgia de răsărit era sub apăsarea cruntă a Iranului safavid. Politica șahului Abbas I, de nimicire și de strămutare a georgienilor, a dus la răscoala generală din 1625, condusă de regele Kahetiei Teimuraz I și de moaurav-⁠ul Kartliei, Gheorghe Saakadze. În primăvara aceluiași an, de Buna Vestire, oastea georgiană unită a zdrobit armata iraniană pe câmpul Martkopi, ceea ce a dus la o unire vremelnică între Kartlia și Kahetia. Pentru a înăbuși răscoala, șahul Abbas a trimis în Georgia o mare armată aleasă, după unele socoteli până la cincizeci de mii de ostași, sub comanda lui Isa-⁠han Korcibași. Oastea georgiană, de vreo douăzeci de mii, s-⁠a așezat în zona Kojori-⁠Tabahmela, iar cea persană pe câmpia Marabda.

Bătălia

Lupta a început în zorii zilei de 1 iulie. După letopisețe și tradiția bisericească, înainte de luptă toată oastea georgiană, între care și clerici care luaseră armele, s-⁠a împărtășit. Episcopul Doment (Avalișvili) de Ruisi, îmbrăcat în armură, a binecuvântat oastea și a stat în primele rânduri, spunând: „Astăzi este o bătălie pentru credință și pentru Hristos; de aceea sângele meu trebuie să curgă înaintea al vostru”. Îndatorirea de a păstra și de a apăra steagul principal de luptă, semn al statului georgian și al cinstei ostășești, a fost încredințată celor nouă frați Herheulidze. Întâia năvală a georgienilor, de mare curaj, a pus în încurcătură rândurile persane, dar disciplina și numărul mai mare al armatei lui Korcibași, întărită de ajutoare conduse de beglerbegul Șah-⁠Bende-⁠han, au început să se simtă. Fatală a fost moartea unuia dintre căpitani, Teimuraz Muhranbatoni. Printre ostași s-⁠a răspândit îndată o veste greșită despre moartea regelui Teimuraz I, ceea ce a dus la o panică vremelnică. Deși greșeala s-⁠a lămurit curând, inițiativa a fost pierdută.

În clipa cea mai grea a luptei, când steagul era în primejdie, cei nouă frați Herheulidze și-⁠au făcut datoria până la capăt. După legendă, apărând steagul, au căzut unul după altul. Steagul din mâinile ultimului frate l-⁠a luat sora lor, iar după moartea ei l-⁠a ridicat mama eroilor, chip al duhului neînfrânt al neamului. Toată familia a murit pe câmpul de luptă. Alături de ei au căzut mulți căpitani: David Djandieri, Baadur Țițișvili, episcopii de Rustavi și de Harcașno. Regele Teimuraz I și Gheorghe Saakadze au luptat cu curaj nemaipomenit până noaptea târziu, dar rezultatul era hotărât. Oastea georgiană, care pierduse cam nouă mii de oameni, a trebuit să se retragă.

Canonizarea și cinstirea

În ciuda înfrângerii, bătălia de la Marabda a fost o izbândă morală, care a arătat tăria sufletească a poporului georgian. Fapta celor căzuți, mai ales a familiei Herheulidze, s-⁠a înrădăcinat în conștiința națională, devenind temă de cântece și baladă populară. La 27 iunie 2023 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Georgiene, sub președinția catolicosului-⁠patriarh Ilia al II-⁠lea, a hotărât să-⁠i numere între sfinți pe cei nouă frați Herheulidze, pe mama și sora lor și pe toți cei nouă mii de georgieni căzuți la Marabda în 1625, ca mucenici ce au murit pentru credința lui Hristos și pentru patrie. S-⁠au rânduit ziua de pomenire 3 august (16 august stil nou), icoane și chipuri, și s-⁠au alcătuit tropar, condac și slujbă. Se socotește că rămășițele eroilor se află lângă locul bătăliei, la biserica Sfânta Marina din satul Dzveli Marabda.