Atanasie din Melitene

Sfântul Mucenic Atanasie din Melitene este pomenit împreună cu Sfântul Mucenic Ieron și cu ceilalți care au pătimit cu el la Melitene, pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian. Pomenirea lor se face la 20 noiembrie. Povestirea care s-⁠a păstrat pune în față pe Ieron, iar Atanasie se numără între ceilalți mucenici ai soborului.

Chemarea și împotrivirea

Ieron s-⁠a născut la Tiana, în a doua Capadocie, dintr-⁠o mamă temătoare de Dumnezeu pe nume Stratonica. Când împărații au aflat că locuitorii Armeniei și ai Capadociei refuză să se închine idolilor, au trimis doi oameni cruzi: pe Agricolau în Armenia și pe Lisie în Capadocia, cu porunca să omoare pe creștinii care nu se închină idolilor și să adune în oaste pe tinerii și bărbații puternici. Lisie a aflat de Ieron, om voinic și viteaz, și a trimis soldați să-⁠l ia. Ieron, aflând că este luat în oaste, a refuzat să slujească laolaltă cu închinătorii la idoli. Apucând un lemn, i-⁠a pus pe fugă și i-⁠a gonit cum gonește leul iezii. Pentru a doua oară soldații au venit mai mulți, iar el, strângând optsprezece bărbați creștini, s-⁠a ascuns în peștera din apropiere și a respins atacurile. Un prieten al lui, Chiriac, l-⁠a convins cu blândețe să iasă și l-⁠a dus acasă, la mama lui, o văduvă bătrână și oarbă, care l-⁠a plâns cu amar. Ieron și-⁠a luat rămas-⁠bun de la ea și a pornit spre Melitene, împreună cu soldații și cu rudele lui, Victor, Matronian și Antonie.

Peste noapte i s-⁠a arătat cineva în haine albe și i-⁠a vestit că merge pe calea cea dreaptă, să se lupte pentru Împăratul ceresc și că în curând va primi de la El cinste și slavă. Ieron s-⁠a umplut de bucurie. Singura lui grijă era mama lui, pe care a încredințat-⁠o lui Hristos, Părintele orfanilor și al văduvelor.

Temnița la Melitene

La Melitene a fost închis, împreună cu alți treizeci și trei de creștini. Le-⁠a spus: „Mâine vor să ne silească să aducem jertfă idolilor; să nu ne supunem, ci să aducem lui Dumnezeu jertfă de laudă, și El ne va da putere să îndurăm chinurile”. Ceilalți au răspuns cu un singur glas că vor să moară mai bine pentru Hristos decât să trăiască închinându-⁠se idolilor. Lisie i-⁠a adus la judecată. Cineva i-⁠a arătat pe Ieron ca fiind cel care se împotrivise, iar mucenicul a mărturisit că el a bătut pe soldați. Lisie a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar ceilalți au fost bătuți mult timp și apoi aruncați iarăși în temniță.

O rudă a lui Ieron, Victor, slăbit de bătăi și temându-⁠se de mai mult, a mituit pe pisarul care ținea lista creștinilor, ca să-⁠i șteargă numele, și a fost lăsat să plece noaptea din temniță. Dar a murit curând și a pierdut și averea, și viața, și cununa muceniciei. Ieron l-⁠a plâns cu lacrimi. Apoi a dat rudelor sale Antonie și Matronian ultima lui voie: bunurile din Pisidia le-⁠a lăsat surorii sale Teotimia, ca să-⁠i facă pomenire în ziua morții, iar restul mamei sale, împreună cu mâna tăiată, care să fie pusă la locul unde dorește.

Mucenicia

În a cincea zi, Lisie i-⁠a adus iar la judecată și a încercat să-⁠i schimbe cu blândețe și cu amenințări. Nereușind, i-⁠a bătut fără milă cu toiege și apoi i-⁠a osândit la tăierea capului. Pe drumul spre locul de ucidere, în fruntea cu Ieron, au cântat bucuroși: „Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului”. Acolo s-⁠au plecat în genunchi și s-⁠au rugat: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre”. Apoi li s-⁠au tăiat capetele.

Antonie și Matronian au cerut trupul lui Ieron, iar Lisie a vrut capul numai pe aur cât cântărea. Un bogat și vestit bărbat pe nume Hrisafie a dat prețul și a păstrat capul cu cinste. Antonie și Matronian au fugit noaptea cu mâna sfântului, pe care au dat-⁠o mamei sale, Stratonica. Ea a spălat-⁠o cu lacrimile ei, a sărutat-⁠o și a rugat pe fiul ei să nu o părăsească în rugăciunile lui. Trupurile mucenicilor au fost îngropate în taină de alți creștini. Hrisafie a zidit mai târziu o biserică în locul unde fuseseră tăiate capetele sfinților și a așezat în ea capul lui Ieron.