Aureliu și Natalia

Sfinții Mucenici Aureliu și Natalia au fost un cuplu creștin din Córdoba, oraș din Spania stăpânită de arabi, osândit la moarte de emirul Abd ar-⁠Rahman al II-⁠lea pentru că nu s-⁠a lepădat de credința în Hristos. Au fost decapitați la 27 iulie 852. Sunt cinstiți în Biserica Romano-⁠Catolică, iar o enciclopedie rusă îi numește și ea sfinți mucenici cu pomenirea la 27 iulie. Sursele consultate nu arată o canonizare ortodoxă formală.

Familia lor

Despre Aureliu ne-⁠a lăsat o viață Sfântul Eulogiu din Córdoba. Potrivit ei, Aureliu s-⁠a născut într-⁠o familie înstărită din Sevilla, dintr-⁠un tată arab musulman și o mamă spaniolă creștină. A rămas orfan de copil și a fost crescut în taină, în credința lui Hristos, de o mătușă, într-⁠o vreme când creștinii erau prigoniți de stăpânii mauri.

S-⁠a căsătorit cu Sabigotho, fată dintr-⁠o familie musulmană, care după nuntă a primit credința creștină și numele Natalia. Au trăit în taină ca creștini în Córdoba. Izvoarele nu sunt de acord asupra copiilor lor: unele vorbesc de o fiică, iar cele spaniole de două fiice mici, rămase orfane.

Mărturisirea

Aureliu a văzut într-⁠o zi cum este biciuit în public un negustor creștin care își mărturisise credința. Cutremurați, el și Natalia au hotărât să nu-⁠și mai ascundă credința. Au pus deoparte avere pentru fiica sau fiicele lor, au împărțit restul săracilor și au început să mărturisească pe Hristos pe față și să cerceteze pe creștinii din temniță.

Fiindcă proveneau din familii musulmane, au fost arestați ca lepădați de islam, ceea ce legea de atunci pedepsea cu moartea. Li s-⁠au dat patru zile ca să se răzgândească și n-⁠au primit. La 27 iulie 852 au fost decapitați, împreună cu prietenul lor Gheorghe, un diacon și monah venit din Ierusalim, din Palestina, și cu o altă pereche, Felix, vărul lui Aureliu, și soția lui, Liliosa. Gheorghe, ca străin, putea să scape, dar a osândit islamul și a pătimit cu ceilalți.

Mucenicii din Córdoba

Pătimirea lor face parte din mișcarea mucenicilor din Córdoba, între 850 și 859, în care aproape cincizeci de creștini au fost uciși pentru că vorbiseră public împotriva islamului sau pentru că, născuți din părinți musulmani, mărturiseau pe Hristos. Despre ei a scris preotul Eulogiu, în Memorialul sfinților și în Scrierea mucenicească, înainte de a fi martirizat și el, în 859. Istoricii de azi dezbat în ce măsură unele dintre aceste martiriuri au fost căutate de bunăvoie.

Moaștele

După o tradiție apuseană, moaștele lui Gheorghe, Aureliu și Natalia au fost duse în 858 la mănăstirea Saint-⁠Germain-⁠des-⁠Prés din Paris. Moaștele lui Aureliu se păstrează astăzi într-⁠un altar din catedrala Santa María la Antigua din Panama.