Gorazd al Moraviei

Sfântul Gorazd a fost un cleric din Marea Moravie, în veacul al IX-⁠lea, unul dintre cei mai de seamă ucenici ai Sfinților Chiril și Metodiu, apostolii slavilor. A fost rânduit de Metodiu urmaș al său, dar n-⁠a putut prelua conducerea Bisericii Moraviei. Împreună cu Climent de Ohrid, Naum, Angelarie și Sava, face parte dintre Sfinții Șapte Ucenici, pomeniți în Biserica Răsăriteană la 27 iulie.

După o mărturie atribuită lui Metodiu, Gorazd se trăgea dintr-⁠o familie nobilă. Cercetătorii îl socotesc născut în Moravia, în ținutul de azi al Slovaciei, în preajma Nitrei, și îi atribuie o bună cunoaștere a slavonei locale, a latinei și a grecei. Se numără printre ucenicii lui Chiril și Metodiu, trimiși de la Bizanț la chemarea ducelui Rastislav. Cea mai veche amintire a sa se află în Viața lungă a Sfântului Climent de Ohrid, scrisă de arhiepiscopul Teofilact de Ohrid, pe baza unor scrieri slave mai vechi. Potrivit ei, a mers în 867 la Roma cu Chiril și Metodiu și a fost hirotonit preot în anul următor de episcopii Gauderic și Formosus (mai târziu papă), împreună cu Climent și Naum.

Pe patul de moarte, în 885, Metodiu l-⁠a numit, ca pe cel mai bun dintre cei două sute de ucenici ai săi, urmaș și arhiepiscop. Nu se știe dacă Gorazd a fost vreodată sfințit episcop; istoricul Dvornik socotește aceasta puțin probabil, din pricina împotrivirii prelaților occidentali față de Metodiu. În 885-886, sub înrâurirea lui Wiching, episcop de Nitra, noul papă Ștefan al V-⁠lea a dat bula Quia te zelo fidei, care oprea limba slavă în liturghie și în Taine, îngăduind-⁠o doar în predici. Wiching a luat în mână Biserica Moraviei, cu binecuvântarea papei și a noului stăpânitor, Sfatopluk I, a învinuit pe misionarii bizantini și pe ucenicii lor de erezie, din pricina Filioque și a rânduielii sărbătorilor, și i-⁠a alungat din țară. Unii dintre ei, Climent, Naum și Angelarie, au fugit la Belgrad, găsind adăpost în Țaratul Bulgar, unde au întemeiat școlile de la Pliska, Ohrid și Preslav, de unde scrierile lor au ajuns și în Rusia. Alte surse spun că cei care nu s-⁠au supus au fost vânduți în robie unor negustori evrei și răscumpărați de solii împăratului Vasile I la Veneția.

Soarta lui Gorazd este necunoscută. Unele tradiții, între care Proloagele din Ohrid, îl numără printre cei fugiți în Bulgaria, însă Viața lungă a lui Climent nu-⁠l pomenește. Unii socotesc că a fost închis o vreme, apoi eliberat de rudele lui sau alungat; alții cred că a murit în temniță. S-⁠a bănuit că s-⁠ar fi adăpostit în Boemia sau în Polonia (după o părere, ar fi fost primul episcop al Cracoviei), dar sursele nu o confirmă. Unii cercetători bulgari presupun că el ar fi scris Viața lui Metodiu, așa-⁠numita Legendă panonică. După o tradiție, moaștele lui și ale lui Angelarie se păstrează la Berat, în Albania. Este pomenit la 27 iulie.