Pantelimon

Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, numit la naștere Pantoleon, a fost medic în Nicomidia și îi vindeca pe bolnavi fără plată, în numele lui Hristos. A primit cununa muceniciei în persecuția lui Dioclețian, în jurul anului 305. În Răsărit este unul dintre doctorii fără de arginți, iar în Apus unul dintre cei Paisprezece Sfinți Ajutători. Biserica îl pomenește la 27 iulie.

Tinerețea și chemarea

S-⁠a născut la Nicomidia, în Bitinia, pe la 275, în familia bogatului păgân Eustorgiu. Mama sa, Eubula, era creștină și voia să-⁠l crească în credință, dar a murit când el era copil. Tatăl l-⁠a trimis la școala păgână, apoi tânărul a învățat medicina de la vestitul medic Eufrosin. Numele Pantoleon înseamnă „leu în toate”. Împăratul Maximian a aflat de el și voia să-⁠l facă medic al curții.

În vremea aceea trăiau ascunși la Nicomidia preoții Ermolae, Ermip și Ermocrat, scăpați din uciderea a douăzeci de mii de creștini din anul 303. Pantoleon a început să-⁠l viziteze pe Ermolae, care i-⁠a vorbit despre credința creștină. Într-⁠o zi a găsit pe stradă un copil mort, mușcat de un șarpe mare. Pantoleon s-⁠a rugat lui Iisus Hristos să-⁠l învie pe copil și să omoare șarpele și s-⁠a hotărât ca, dacă i se împlinește rugăciunea, să primească botezul. Copilul s-⁠a sculat, iar șarpele a murit.

Atunci Pantoleon a fost botezat de Ermolae și a primit numele Pantelimon, „întru tot milostiv”. Și-⁠a pregătit tatăl pentru credință, iar Eustorgiu, văzând cum fiul lui vindecă un orb prin chemarea numelui lui Iisus, a crezut și a fost botezat împreună cu orbul vindecat.

Doctorul fără de arginți

După moartea tatălui său, Pantelimon și-⁠a închinat viața celor suferinzi. I-⁠a vindecat pe toți cei care veneau la el fără plată, în numele lui Iisus Hristos, și a cercetat pe cei din închisori, mai ales creștini, vindecându-⁠le rănile. În scurtă vreme, locuitorii au lăsat pe ceilalți medici și veneau numai la el. Medicii pizmuiți l-⁠au pârât la împărat.

Mucenicia

Maximian i-⁠a cerut să dovedească că nu este creștin, jertfind idolilor. Pantelimon și-⁠a mărturisit credința și a propus să fie adus un bolnav fără nădejde de vindecare: medicii să-⁠și cheme zeii, iar el să se roage Dumnezeului său. Un om paralizat de mulți ani a fost adus, iar preoții păgâni, pricepuți în medicină, și-⁠au chemat zeii fără izbândă. Atunci, sub ochii împăratului, sfântul l-⁠a vindecat chemând numele lui Iisus Hristos. Maximian l-⁠a omorât pe cel vindecat și l-⁠a dat pe Pantelimon la grele chinuri.

Domnul i S-⁠a arătat și l-⁠a întărit. A fost spânzurat de un copac și rănit cu cârlige de fier, ars cu foc, întins pe roată, aruncat într-⁠un cazan cu smoală clocotită și în mare cu o piatră legată de gât, dar a rămas nevătămat. Preoții Ermolae, Ermip și Ermocrat au fost aduși și ei înaintea judecății, au mărturisit pe Mântuitorul și au fost tăiați cu sabia. Pantelimon a fost dus la circ să fie sfâșiat de fiare, dar fiarele i-⁠au lins picioarele, iar mulțimea a strigat că mare este Dumnezeul creștinilor.

La locul de osândă a fost legat de un măslin. Când a început să se roage, sabia soldatului s-⁠a înmuiat ca ceara și nu l-⁠a rănit, iar din cer s-⁠a auzit un glas care îl chema pe nume la Împărăția cerurilor. Soldații au căzut în genunchi, dar sfântul le-⁠a poruncit să-⁠și împlinească porunca împăratului, ca să aibă parte cu el în viața viitoare. Când i s-⁠a tăiat capul, măslinul s-⁠a acoperit de rod. După tradiție, din rană a curs lapte, în loc de sânge. Trupul, aruncat în foc, a rămas nevătămat și a fost îngropat de creștini. Slujitorii lui, Laurențiu, Bas și Prob, au văzut mucenicia și au scris-⁠o.

Cinstirea

Viețile lui sunt târzii și în parte legendare, dar mucenicia în sine este întărită de o cinstire veche: Teodoret îl amintește într-⁠o predică despre mucenici în secolul al V-⁠lea, iar împăratul Iustinian a rezidit sanctuarul său din Nicomidia. Moaștele lui, cinstite la Nicomidia, au fost aduse la Constantinopol, iar părți din ele s-⁠au împărțit în toată lumea creștină. După izvoarele ortodoxe, capul sfântului se află la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon din Muntele Athos; în Apus, un cap este cinstit la Lyon. Sfântului i-⁠au fost închinate multe biserici și mănăstiri, între ele biserica din Nerezi, din secolul al XII-⁠lea, în Macedonia de Nord. Este ocrotitorul medicilor și al ostașilor și este chemat în rugăciune de bolnavi. Biserica îl pomenește la 27 iulie.