Avraam

Sfântul Drept Avraam este patriarhul cu care Dumnezeu a încheiat legământul Său și pe care Scriptura îl numește părintele tuturor celor ce cred. Biserica îl cinstește pentru credința și ascultarea lui desăvârșită și îl așază în fruntea Sfinților Strămoși ai lui Hristos. A trăit în jurul anului 2000 înainte de Hristos; viața lui este povestită în Cartea Facerii, capitolele 12 până la 25. Scriptura îl numește și „prietenul lui Dumnezeu”.

Chemarea

Numele lui dintâi a fost Avram. S-⁠a născut în Ur al Caldeii, ca fiu al lui Terah, într-⁠o lume care se închina idolilor. Terah a plecat cu familia spre Canaan, dar s-⁠a oprit la Haran, unde a și murit. Acolo, Dumnezeu i-⁠a spus lui Avram să-⁠și părăsească țara, neamul și casa tatălui său și să meargă în pământul pe care i-⁠l va arăta, făgăduindu-⁠i că din el va ieși un neam mare și că în el se vor binecuvânta toate neamurile pământului. La șaptezeci și cinci de ani, Avram a ascultat și a pornit împreună cu soția sa Sara și cu nepotul său Lot, trecând prin Canaan până la stejarul din Moreh și la Betel, unde a zidit altare Domnului.

Sfântul Apostol Pavel arată în epistolele către Romani și către Galateni că Avraam a crezut lui Dumnezeu și că această credință i s-⁠a socotit spre dreptate. Pentru aceasta este numit tatăl celor ce cred.

Legământul și Melchisedec

O foamete l-⁠a silit să coboare o vreme în Egipt, unde Domnul l-⁠a ocrotit pe el și pe Sara. Întors în Canaan, Avram s-⁠a despărțit de Lot, care a ales câmpia Iordanului, iar el a rămas în Canaan. Când regii de miazănoapte l-⁠au luat rob pe Lot, Avram a pornit cu slugile sale, l-⁠a eliberat și, la întoarcere, a fost întâmpinat de Melchisedec, regele Salemului și preot al Dumnezeului Celui Preaînalt. Acesta i-⁠a adus pâine și vin și l-⁠a binecuvântat, iar Avram i-⁠a dat zeciuială. Părinții văd în Melchisedec o preînchipuire a preoției lui Hristos.

Când Avram nu avea încă un fiu, Dumnezeu i-⁠a arătat cerul și i-⁠a spus că urmașii lui vor fi cât stelele. A încheiat cu el legământul tăierii împrejur și i-⁠a schimbat numele în Avraam, „părinte al multor neamuri”, iar numele Saraei în Sara. Din roaba Agar, Avraam avusese pe Ismael, dar fiul făgăduinței avea să se nască din Sara.

Ospitalitatea de la Mamvri

La stejarul din Mamvri, Avraam a primit cu bucurie trei străini, a alergat în întâmpinarea lor, le-⁠a dat apă și pâine și un vițel pregătit. Ei i-⁠au vestit că Sara va naște un fiu într-⁠un an. Sfinții Părinți au văzut aici o descoperire tainică a Sfintei Treimi. Pe acest temei s-⁠a zugrăvit icoana Ospitalității lui Avraam, numită și icoana Sfintei Treimi.

Tot atunci, Avraam a mijlocit stăruitor pentru cetatea Sodomei, rugându-⁠se să nu fie nimicită dacă se vor afla în ea câțiva drepți. Isaac, copilul făgăduinței, s-⁠a născut când Avraam avea o sută de ani, iar Sara nouăzeci.

Jertfa lui Isaac

Cea mai mare încercare a venit atunci când Dumnezeu i-⁠a cerut să-⁠l aducă jertfă pe Isaac, pe muntele Moria. Avraam a ascultat fără să se îndoiască, spunând slugilor și fiului că Dumnezeu însuși va purta de grijă de jertfă. Pe altar, în clipa în care ridicase cuțitul, îngerul Domnului l-⁠a oprit, iar în locul pruncului a fost adus un berbec prins cu coarnele într-⁠un tufiș. Sfinții Părinți au văzut în aceasta o preînchipuire a jertfei de bunăvoie a lui Hristos, iar în lemnul purtat de Isaac, o preînchipuire a Crucii. Dumnezeu i-⁠a reînnoit atunci făgăduința binecuvântării tuturor neamurilor.

Sfârșitul

Sara a murit la Hebron la o sută douăzeci și șapte de ani, iar Avraam a cumpărat de la hitiți peștera Macpela ca să o îngroape. El a căutat apoi o soție pentru Isaac, pe Rebeca, din rudenia lui. A mai avut fii și din Chetura, dar tot ce avea i-⁠a lăsat lui Isaac. A murit la o sută șaptezeci și cinci de ani, „în bătrânețe frumoasă”, și a fost îngropat în peștera Macpela, lângă Sara, de către Isaac și Ismael. Peștera Macpela de la Hebron, unde se află mormintele patriarhilor, este cinstită și astăzi.

Cinstirea

În Evanghelie, „sânul lui Avraam” este numit locul odihnei drepților, în pilda bogatului nemilostiv și a lui Lazăr. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Avraam la 9 octombrie, împreună cu dreptul Lot, nepotul său. El este amintit și în Duminica Sfinților Strămoși ai Domnului (între 11 și 17 decembrie), alături de Lot și de ceilalți strămoși ai lui Hristos după trup.