Lot

Dreptul Lot a fost nepotul patriarhului Avraam, fiul lui Haran, fratele lui Avraam. Povestea lui se află în Cartea Facerii, capitolele 11 până la 14 și 19. Sfântul Apostol Petru îl numește drept, mâhnit de purtarea fără de lege a locuitorilor Sodomei, și spune că Dumnezeu l-⁠a izbăvit de pieirea cetății. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 9 octombrie (stil vechi), împreună cu Avraam, și în Duminica Sfinților Strămoși ai Domnului, după trup.

Alături de Avraam

Tatăl lui Lot a murit în Urul Haldeii, iar bunicul său, Terah, i-⁠a luat pe Avram, pe Sarai și pe Lot ca să meargă în Canaan, dar s-⁠au oprit la Haran, unde Terah a murit. Când Domnul i-⁠a poruncit lui Avram să iasă din țara lui, Lot l-⁠a urmat în Canaan, apoi, din pricina foametei, în Egipt și înapoi. Și el dobândise turme, cirezi și corturi, iar țara nu le mai ajungea amândurora, așa că păstorii lor se certau. Ca să nu fie vrajbă între ei, Avraam l-⁠a lăsat pe Lot să aleagă. Lot a ales cea mai bogată câmpie, cea a Iordanului, și s-⁠a așezat lângă Sodoma, unde oamenii erau păcătoși. Sinaxarul grec spune că alegerea a fost semn de lăcomie.

Când regele Chedorlaomer și aliații lui au înfrânt cetățile din câmpie, Lot a fost luat prizonier cu averea lui. Avraam a ieșit cu trei sute optsprezece oameni ai săi, i-⁠a ajuns din urmă și l-⁠a eliberat pe Lot cu tot poporul lui.

Pieirea Sodomei

Domnul a vestit lui Avraam, la stejarul Mamvri, că va pieri Sodoma, iar Avraam s-⁠a rugat pentru dreptul care locuia acolo. Doi îngeri au venit la Sodoma, în chip de călători, seara, când Lot ședea la poarta cetății. El i-⁠a primit în casă și le-⁠a pregătit masă. Locuitorii cetății s-⁠au adunat în jurul casei, cerând să li se dea oaspeții. Îngerii i-⁠au lovit cu orbire și i-⁠au poruncit lui Lot să-⁠i scoată din cetate pe toți ai săi. Ginerii nu l-⁠au crezut, socotind că glumește. Lot a zăbovit dimineața, iar îngerii l-⁠au scos cu sila pe el, pe soția și pe cele două fiice, spunându-⁠le să fugă fără să se uite înapoi.

Lot a cerut să scape în cetățuia Țoar, iar îngerul a încuviințat. Soția lui a privit înapoi și s-⁠a prefăcut în stâlp de sare. Din cer a plouat foc și pucioasă peste Sodoma și Gomora și peste tot ținutul. Temându-⁠se să rămână în Țoar, Lot s-⁠a ridicat cu fiicele lui în munte, într-⁠o peșteră.

Fiicele și neamurile lui

Fiicele, socotind că nu mai este om pe pământ, l-⁠au îmbătat și au zămislit din el. Cea mare a născut pe Moab, tatăl moabiților, iar cea mică pe Ben-⁠Ammi, tatăl ammoniților. De aceea Lot este socotit strămoșul acestor două neamuri. Scriptura nu spune nimic despre sfârșitul vieții lui.

În cuvântul Bisericii

Mântuitorul pomenește în Evanghelie zilele lui Lot și pe soția lui, ca să arate cât de grabnic vine ziua Fiului Omului și cât de primejdioasă este lipirea de lucrurile lumii. Apostolul Petru îl numește drept și arată că Domnul știe să-⁠i izbăvească pe cei dreptcredincioși din ispite. Sfinții Ambrozie și Ioan Gură de Aur au socotit că, în primirea oaspeților, el a pus datoria ospitalității mai presus de orice. Din neamul Moabului a ieșit Rut, străbunica lui David, așa că din această rădăcină s-⁠a ivit, prin David, și un fir al înaintașilor Domnului după trup.