Constantin Aksionov

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Aksionov, preot, s-⁠a născut în 1888 la Tașkent și a fost împușcat la 22 octombrie 1937 la Mirzoian, în Kazahstanul de Sud. A fost slăvit între sfinți la Sinodul Arhieresc jubiliar din 2000. Numele lui întreg era Constantin Vasilievici Aksionov.

A urmat seminarul teologic și a studiat la academia teologică. Soția lui era Natalia Stepanovna, iar în familie mai erau mama Maria Nikolaevna, sora Lidia Vasilievna și fiica Maria. În 1911 a fost hirotonit preot și a slujit în satul Aleksandrovskoe, ținutul Aulie-⁠Ata, regiunea Sîrdaria. La 29 iulie 1914 a devenit preot în satul Belîe Vodî din ținutul Cimkent, din aceeași regiune. Evenimentele revoluției l-⁠au adus în satul Karacearovo, în eparhia Moscovei, unde a slujit o vreme ca preot și a fost în comuniune cu patriarhul Tihon.

Prima dată a fost prigonit de puterea fără Dumnezeu în 1923: la 3 octombrie a fost osândit de Colegiul GPU la trei ani de lagăr. Și-⁠a ispășit pedeapsa în lagărul de muncă silnică cu destinație specială de la Soloveți (SLON), iar la sfârșitul lui 1924 se afla în prima secție a lagărului, „Kremlin”. După eliberare s-⁠a întors la Karacearovo și a slujit mai departe acolo. La 23 noiembrie 1929 a fost osândit din nou: Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU l-⁠a trimis în surghiun la Șenkursk, în Ținutul de Nord, pe trei ani, după articolul 58-10. Într-⁠o notă despre exilatul Aksionov se spune că în surghiun a muncit în feluri de lucrări și s-⁠a ocupat doar cu muncă fizică. În 1934 a fost trimis iarăși în surghiun, de data aceasta în satul Mînaral din regiunea Jambul, în Kazahstan. Întors în Rusia în primăvara lui 1936, a slujit puțin ca preot la biserica Acoperământului Maicii Domnului din satul Borovoe, ținutul Usman din regiunea Voronej (astăzi Lipețk). După ce necredincioșii au închis biserica, a trebuit să-⁠și părăsească parohia și s-⁠a întors la Jambul, unde a lucrat ca controlor la un nod radio, a fost în comuniune cu mitropolitul Iosif (Petrovîh), a săvârșit slujbe pe ascuns, a călătorit mult cu trenul și a mers adesea la mama lui, la Tokmak. După arestarea mitropolitului Iosif s-⁠a mutat în casa lui, pe strada Ruvimovskaia nr. 43, unde a locuit cu monahia Maria (Coronatova), ucenica mitropolitului.

La 3 octombrie 1937 părintele Constantin a fost arestat de NKVD-⁠ul din Jambul, învinuit că ar fi membru al „organizației contrarevoluționare a mitropolitului Iosif (Petrovîh)”, închis în temnița orașului și interogat chiar în ziua aceea. La interogatoriu și-⁠a tăgăduit vina și n-⁠a dat declarații împotriva altora. La 11 octombrie, probabil sub presiune, a dat mărturii de recunoaștere a unei activități contrarevoluționare și a scris cu mâna lui declarații în care a recunoscut o activitate antisovietică, a lui și a mitropolitului Iosif. La 20 octombrie troica de pe lângă UNKVD al regiunii Kazahstanul de Sud l-⁠a osândit la moarte, iar la 22 octombrie a fost împușcat. După părerea ieromonahului Iacov (Voronțov), președintele comisiei pentru canonizarea sfinților din eparhiile Astana și Almatî, a fost împușcat și îngropat în Lisia Balka, la marginea orașului Cimkent.

Sfântul Constantin a fost slăvit între noii mucenici și mărturisitori ruși la Sinodul Arhieresc din 13-16 august 2000. Pe o coloană a catedralei Adormirii din Taraz (fostul Jambul) este zugrăvită icoana lui în mărime naturală, ca preot al Jambulului. Este pomenit la 22 octombrie, în ziua morții, și la 7 februarie, odată cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.