Barula

Sfântul Mucenic Barula a fost un copil mucenic din Antiohia, în anul 303, pomenit împreună cu diaconul Roman.

În 303 sau 304, la începutul prigoanei lui Dioclețian, diaconul Roman din Cezareea Palestinei, care locuia la Antiohia, întărea pe creștini să stea neclintiți. La o sărbătoare păgână i-⁠a mustrat pe cei ce se închinau la idoli. Prins, a fost osândit la moarte prin foc, legat de rug; dar ploaia a stins flăcările și el a fost dus în fața împăratului Galeriu, care se afla atunci în Antiohia. Din porunca împăratului, limba lui Roman a fost tăiată; chinuit în felurite chipuri în temniță, a fost în cele din urmă sugrumat. Eusebiu vorbește despre mucenicia lui în Mucenicii Palestinei.

Poetul Prudențiu povestește alte amănunte și îi dă lui Roman un însoțitor în mucenicie, pe creștinul Barula, copil mucenic. Datorită acestui fapt, unii istorici, între care Baroniu, socotesc că au fost doi mucenici Romani la Antiohia, deși mai probabil e vorba de unul singur, cel din Eusebiu. Prudențiu a introdus trăsături legendare, iar legătura dintre mucenicia lui Barula și a lui Roman este probabil arbitrară.

Barula este cinstit ca mucenic copil, ca și Quiric; pomenirea lui se ține la 18 noiembrie, împreună cu a lui Roman. Este sfânt al Bisericii nedespărțite.