Maxim al Mainzului

Maxim a fost episcop al Mainzului (Mogontiacum), în vremea Imperiului Roman târziu, în veacul al IV-⁠lea sau al V-⁠lea. Este socotit al doilea episcop al orașului (alt izvor îl numește al nouăsprezecelea, dar numărătoarea nu se potrivește) și poate ultimul care a ținut scaunul sub stăpânirea romană. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, cu pomenirea la 18 noiembrie. Nu avem un act ortodox de canonizare, de aceea îl numim sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus.

Datele sunt nesigure. După un izvor a ținut scaunul din 354 până în 378, după altul a fost episcop pe la mijlocul veacului al V-⁠lea. Cea mai veche listă păstrată a episcopilor Mainzului, din Analele morților de la Fulda, alcătuite între 919 și 923 sub arhiepiscopul Heriger, îl arată pe Maxim al doilea episcop, urmaș al lui Aureus. Aureus a fost probabil ucis în vremea campaniei hunilor împotriva burgunzilor, în 436, care a atins și Mogontiacum. După această presupunere, Maxim a putut fi urmaș al lui Aureus din 436. Eugen Ewig socotește că Maxim a fost și ultimul episcop al Mainzului din vremea romană, care s-⁠a încheiat cu stăpânirea francilor, în 456. Păstorirea lui a fost poate urmată de o vacanță, apoi de Sidoniu, cel dintâi episcop din vremea francă.

Un izvor spune că a fost om de mare învățătură și că a fost ucis de arieni. Alt izvor nu pomenește uciderea de către arieni, ci doar de huni. Cele două nu se potrivesc. Variantele mai noi ale listei au și alți episcopi ai Mainzului, între ei Teonist, după Aureus. În calendarul eparhiei romano-⁠catolice din Mainz, are o zi de pomenire comună cu episcopii Crescens, Aureus și Teonist.