Noe

Dreptul Noe este omul pe care Dumnezeu l-⁠a aflat drept într-⁠un neam stricat și prin care a păstrat viața pe pământ la vremea potopului. Biserica îl cinstește între sfinții strămoși, iar în arca lui vede un chip al Bisericii, în care se mântuiesc cei ce intră în ea. Povestea lui se află în Cartea Facerii, capitolele 5 până la 9, iar anii vieții lui nu pot fi stabiliți.

Un om drept într-⁠un neam stricat

Noe era fiul lui Lameh, al zecelea patriarh de la Adam, din neamul lui Set. Numele lui evreiesc este legat de înțelesul de mângâiere și odihnă. Tatăl său a nădăjduit că el va aduce ușurare de truda mâinilor oamenilor. Când Noe avea cinci sute de ani, i s-⁠au născut fiii Sem, Ham și Iafet.

Scriptura spune că el a aflat har înaintea Domnului. Văzând faptele rele ale oamenilor, Dumnezeu a hotărât să-⁠i nimicească de pe pământ, împreună cu vitele, târâtoarele și păsările, dar l-⁠a cruțat pe Noe, pe fiii lui și pe soțiile lor. De aceea i-⁠a poruncit să zidească o arcă și să ia în ea câte o pereche din fiecare făptură. Apostolul Petru îl numește propovăduitor al dreptății, iar epistola către Evrei pomenește credința lui, care a ascultat de un cuvânt despre lucruri încă nevăzute.

Potopul

La vârsta de șase sute de ani, Noe a intrat în arcă cu soția, cu cei trei fii și cu nurorile lui, opt suflete în total, și cu viețuitoarele de toate felurile. Ploaia a căzut patruzeci de zile și patruzeci de nopți, iar apele au rămas pe pământ o sută cincizeci de zile. Oamenii și animalele de pe pământ au pierit. Când apele au început să scadă, arca s-⁠a oprit pe munții Araratului. Noe a trimis întâi un corb, apoi un porumbel, care a doua oară s-⁠a întors cu o ramură de măslin în cioc, semn al milei lui Dumnezeu.

Legământul

Ieșind din arcă, Noe a zidit un altar și a adus jertfă Domnului. Dumnezeu a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui și le-⁠a poruncit să crească și să se înmulțească, apoi a încheiat legământ cu ei și cu toată făptura, făgăduind că nu va mai nimici lumea prin apă. Curcubeul a fost pus în nori ca semn al acestui legământ.

Noe a lucrat pământul și a sădit o vie. Scriptura povestește că, într-⁠o zi, a băut din vin și s-⁠a dezgolit în cortul său, iar Ham l-⁠a văzut și a spus fraților săi. Sem și Iafet l-⁠au acoperit cu cinste, întorcând fața. Noe l-⁠a blestemat pe Canaan, fiul lui Ham, și i-⁠a binecuvântat pe Sem și Iafet. Din cei trei fii s-⁠au răspândit neamurile pământului. Noe a mai trăit după potop trei sute cincizeci de ani și a adormit la nouă sute cincizeci de ani.

Înțelesul în Biserică

Arca este chip al Bisericii, numită și corabia mântuirii. Apostolul Petru arată că apa potopului a prefigurat Botezul. Mântuitorul, vorbind despre sfârșitul lumii, a spus ucenicilor că, precum au fost zilele lui Noe, așa va fi venirea Fiului Omului: oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua în care Noe a intrat în arcă. Dreptul Noe este pomenit între sfinții strămoși, înaintea Nașterii Domnului.