Bernward de Hildesheim

Sfântul Bernward, episcopul Hildesheimului, a fost al treisprezecelea episcop al acestui oraș saxon, din 993 până la moartea sa, în 1022. Născut pe la 960 într-⁠o familie nobilă a Saxoniei, a fost dascăl al tânărului împărat Otto al III-⁠lea, păstor și ctitor, meșter în arte și binefăcător al săracilor. Este socotit primul sas canonizat și este numit uneori „sfântul artelor”.

Tinerețea și învățătura

Bernward provenea dintr-⁠o familie nobilă a Saxoniei; bunicul său, Adalbero, era conte palatin. Rămas devreme fără părinți, a fost crescut de bunicul său și de unchiul său, Volkmar, episcopul Utrechtului, care l-⁠a dat la învățătură la școala catedralei din Hildesheim, la îndrumarea lui Thangmar. Acolo a înaintat repede în științe, în artele liberale și chiar în cele mecanice. A ajuns priceput în matematică, în zugrăvit, în arhitectură și mai ales în făurirea vaselor și a odoarelor bisericești din argint și aur.

Și-⁠a încheiat studiile la Mainz, unde a fost hirotonit preot de arhiepiscopul Willigis. A refuzat o dregătorie bună în eparhia unchiului său și a rămas să-⁠și îngrijească bunicul la bătrânețe, până la moartea acestuia, în 987. Apoi a fost capelan la curtea imperială și, curând, împărăteasa-⁠regentă Theophano l-⁠a numit învățătorul și educatorul fiului ei, Otto al III-⁠lea, pe atunci de șase ani.

Păstorirea

La 15 ianuarie 993 a fost sfințit episcop al Hildesheimului. Păstorirea lui a căzut în vremea împăraților saxoni, ale căror rădăcini se aflau în preajma Hildesheimului și care erau rude cu el. Orașul era atunci un centru de putere al Sfântului Imperiu, iar Bernward a voit să-⁠i dea o înfățișare pe măsura rangului. A înconjurat zona catedralei cu un zid puternic cu douăsprezece turnuri și a ridicat în țară alte întărituri împotriva atacurilor triburilor slave vecine și ale normanzilor păgâni. A întemeiat mănăstiri și biserici, a pus la cale ateliere de artă și o școală în care a predat și el, iar din ea au ieșit pictori, sculptori, aurari și zugravi de cărți. Era grijuliu cu viața duhovnicească din eparhie și cu săracii. Viața lui a scris-⁠o Thangmar, dascălul său, în Vita Bernwardi, dar unele părți ale ei au fost adăugate probabil mai târziu.

Opera de artă

Cea mai cunoscută lucrare asociată cu numele lui este perechea de uși de bronz turnat, acum la catedrala Sfânta Maria din Hildesheim, cu scene din căderea omului, Adam și Eva, și din mântuirea omului, viața lui Hristos. Mai este pomenită și Coloana lui Bernward, turnată în bronz după modelul Coloanei lui Traian de la Roma, în spirală cu scene din viața Mântuitorului. Până azi s-⁠au păstrat o cruce și un sfeșnic atribuite lui. Atributele lui în icoane sunt veșmintele preoțești, potirul, toiagul, crucea și, uneori, ciocanul de făurar; este ocrotitorul argintarilor.

Între 1010 și 1020 a ridicat biserica Sfântul Mihail, în plan simetric, cu două abside, caracteristic artei romanice ottoniene. Ușile de bronz și biserica Sfântului Mihail fac parte azi din patrimoniul mondial UNESCO.

Sfârșitul și cinstirea

Bernward a murit la 20 noiembrie 1022, la câteva săptămâni după sfințirea bisericii Sfântul Mihail, și a fost îngropat în cripta ei de vest. Papa Celestin al III-⁠lea l-⁠a canonizat la 8 ianuarie 1193. Sarcofagul lui se află și azi în biserica Sfântul Mihail. În Hildesheim o biserică neoromanică din 1905-1907 și o capelă din secolul al XIII-⁠lea din Klein Düngen îi poartă numele. Este pomenit la 20 noiembrie; în Biserica Ortodoxă Rusă este cinstit local, în eparhia Berlinului și a Germaniei, din 2006.