Diodor de la Iuriegorsk

Cuviosul Diodor de la Iuriegorsk (în lume Diomid Ieroheevici) a fost întemeietorul și ctitorul pustiei Demian de la Iuriegorsk, lângă Olonets, născut în jurul anului 1580 și mort în 1633. Este pomenit în ziua morții și în Soborurile sfinților din Arhanghelsk, Karelia, Novgorod și Solovki. Izvorul rus spune că a murit la 27 noiembrie 1633 și că pomenirea lui este în ziua morții, dar fișa dă 20 noiembrie; datele nu se potrivesc.

S-⁠a născut în jurul anului 1580 în satul Turceasovo, ținutul Kargopol, pe râul Onega, din Ieroheu și Maria. În jurul anului 1595, cu binecuvântarea părinților, a plecat în pelerinaj la mănăstirea Solovki și curând a primit tunderea în monahism cu numele Diodor. Dorința de viață pustnicească din vremea aceea l-⁠a atins și pe Diodor; era găsit abia viu de foame, iar egumenii au fost nevoiți să ia măsuri împotriva patimii pentru sihăstrie: laolaltă cu alții, Diodor a fost pus în lanțuri și adus în mănăstire.

După trei luni, Diodor s-⁠a retras iarăși în pustie și a trăit șase luni pe insula Solovki, apoi a părăsit insulele Solovki și a plecat spre Onega, iar pe Muntele lui Iuri, deasupra lacului Vadlo, în guvernământul Olonets, a trăit șapte ani în deplină singurătate. Diodor a obținut îngăduința de a ridica o mănăstire a Sfintei Treimi, a zidit acolo două biserici și chilii pentru frați. Mănăstirea nouă avea multe nevoi, nu avea nici ogoare ale ei, iar monahii flămânzeau adesea; cei nemulțumiți au vrut de mai multe ori să-⁠l ucidă pe Diodor.

Cuviosul Diodor a trecut la Domnul la 27 noiembrie 1633 la Kargopol, unde se afla pentru treburile mănăstirii. După două luni, moaștele lui nestricate au fost aduse în mănăstirea Sfintei Treimi, întemeiată de el. A fost îngropat lângă catedrala mănăstirii. În 1764 moaștele cuviosului Diodor de la Iuriegorsk se aflau sub lespede, chiar în biserica Sfintei Treimi a mănăstirii Iuriegorsk.