Edmund

Sfântul Mucenic Edmund a fost rege al Angliei de Est din jurul anului 855 până la moartea lui, în 869, și a fost ucis de danezi. Este pomenit la 20 noiembrie.

Regele

Despre Edmund se știu puține lucruri sigure, pentru că vikingii au pustiit Anglia de Est și au nimicit mărturiile vremii. Din monedele bătute de el se vede că a urmat lui Æthelweard, deoarece aceiași monetari au bătut pentru amândoi, deci puterea a trecut fără tulburare. Monedele arată că a domnit mulți ani; unele poartă numele lui, Eadmund rex Anglorum, adică „Edmund, regele anglilor”. Se crede că era de neam din Anglia de Est, dar cele despre familia și urcarea lui pe tron, scrise în veacul al XII-⁠lea, sunt născociri. Analele povestesc că ar fi fost încoronat la paisprezece ani, în ziua de Crăciun, dar nu se știe de unde au luat aceste date.

Moartea

În toamna lui 865 o mare oaste de vikingi a venit în Anglia de Est; Edmund a făcut pace cu ea și i-⁠a dat cai și provizii, iar oastea a rămas acolo până în vara următoare, apoi a plecat spre York. Vikingii s-⁠au întors apoi în Anglia de Est, iar Cronica anglo-⁠saxonă istorisește că regele Edmund a luptat cu ei, danezii au dobândit biruința, au ucis pe rege și au cucerit toată țara. Izvoarele din veacurile următoare nu se potrivesc: unele spun că a murit în luptă, altele, între care scrierea monahului Abbon de Fleury din jurul anului 986, că a fost prins și a fost omorât fiindcă a refuzat să se lepede de Hristos. Potrivit acestei tradiții, a fost legat de un copac și săgetat, apoi i s-⁠a tăiat capul. Locul nu se știe, nici dacă a murit în luptă sau după ea.

Cinstirea

După tradiție, capul sfântului a fost ascuns în desișul de mărăcini, iar oamenii l-⁠au aflat prin glasul unui lup care îl păzea. Trupul a fost îngropat într-⁠o capelă de lemn lângă locul morții. În veacul al X-⁠lea, moaștele au fost mutate la Beodericsworth, azi Bury St Edmunds, și s-⁠a povestit că au fost aflate neputrezite. În 1010 au fost aduse pentru o vreme la Londra, ca să fie ferite. Cinstirea lui a crescut în Evul Mediu, iar de prin 918, când Anglia de Est a trecut sub Wessex, s-⁠au bătut monede în amintirea lui. El și Eduard Mărturisitorul au fost socotiți ocrotitorii Angliei, până când au fost înlocuiți în veacul al XV-⁠lea de Sfântul Gheorghe.