Iosif al Persiei

Sfântul Mucenic Iosif al Persiei a fost ucenicul episcopului Nirsa și a primit cununa muceniciei în Persia, în vremea regelui Șapur al II-⁠lea, între anii 343 și 350. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 20 noiembrie, după calendarul vechi.

Nirsa a fost episcop în Persia și a avut ucenic pe Iosif. Ca slujitori adevărați ai lui Hristos, au dus o viață creștină plină de virtute, împlinind legea lui Hristos. Episcopul Nirsa l-⁠a făcut pe Iosif urmașul său în scaunul episcopal. Perșii din vremea lor erau păgâni, se închinau soarelui ca unui dumnezeu și se dedau la felurite patimi. Sfântul Nirsa și Iosif au propovăduit cu râvnă Evanghelia lui Hristos și au întors mulți păgâni la credința în Dumnezeul adevărat și i-⁠au învățat o viață cucernică.

Regele persan Șapur al II-⁠lea, care pornise atunci o mare prigoană împotriva creștinilor, i-⁠a silit să se închine soarelui și focului, ca zeilor. Auzind că episcopii Nirsa și Iosif arată rătăcirea perșilor și întorc pe mulți dintre ei la creștinism, regele a poruncit să fie prinși și aduși la el. Când i-⁠au adus, regele le-⁠a poruncit să se închine focului ori să se pregătească pentru chin și moarte, iar sfinții au răspuns fără teamă. Auzind un asemenea răspuns, regele s-⁠a mâniat și a poruncit să li se taie îndată capetele.

Un izvor rus trimite la un alt articol, despre sfințitul mucenic Iosif al Persiei, ceea ce arată că poate fi vorba de două persoane deosebite.