Proclu al Constantinopolului

Sfântul Ierarh Proclu a fost arhiepiscop al Constantinopolului din 434 până la moartea sa, în 446 sau 447, vestit predicator, care a luat parte la lupta împotriva lui Nestorie. Este pomenit la 20 noiembrie.

Începuturile

Proclu s-⁠a născut în jurul anului 390 și a ajuns de tânăr citeț la Constantinopol. A studiat retorica și autorii clasici, iar tradiția îl numește prieten și ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur, care l-⁠ar fi hirotonit; unii cercetători arată că legătura aceasta a fost adăugată mai târziu, iar el a fost de fapt ucenic și secretar al arhiepiscopului Atticus, care l-⁠a hirotonit diacon și preot. În 426 Sisinniu l-⁠a sfințit episcop al Cizicului, dar locuitorii nu l-⁠au primit, pentru că îl aleseseră pe altul, iar Proclu a rămas la Constantinopol și a predicat în bisericile cetății, ca orator vestit.

Lupta împotriva lui Nestorie

După moartea lui Sisinniu, împăratul a pus în scaun pe Nestorie, retor din Antiohia. Când Nestorie și ai lui au început să predice împotriva numirii Mariei Născătoare de Dumnezeu, titlu vechi de peste un veac, Proclu s-⁠a despărțit de el. În 430, cu prilejul unei sărbători a Maicii Domnului, Nestorie l-⁠a invitat să predice, iar el a rostit vestita predică de laudă la Fecioara Maria, numită cea mai cunoscută predică mariană din istorie, introdusă mai târziu la începutul actelor Sinodului I de la Efes. Predica a ajutat mult împotriva lui Nestorie, care a fost depus la Efes. Chiril al Alexandriei i-⁠a scris, mulțumindu-⁠i pentru partea lui în luptă. După moartea lui Maximian, în Joia Mare a anului 434, Proclu a fost așezat în scaun, cu încuviințarea împăratului Teodosie al II-⁠lea și voința episcopilor, înainte ca predecesorul lui să fie îngropat.

Arhiepiscop

În 436 episcopii din Armenia l-⁠au întrebat despre învățături de origine nestoriană, atribuite lui Teodor de Mopsuestia, iar el a răspuns în Tomosul către armeni, cerând ca ele să fie respinse, dar fără să condamne nicio persoană. Un rescript al împăratului, obținut de el, a liniștit disputa. În 438, prin grija lui, moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse de la Comana la Constantinopol. Se povestește că, într-⁠un cutremur care a durat luni de zile, în timp ce credincioșii făceau litanii, un băiat a fost ridicat în văzduh și a auzit îngerii cântând „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte”; poporul a început să cânte rugăciunea și adăugând „miluiește-⁠ne”, cutremurul a încetat. Din acel timp se cântă Trisaghionul la slujbe.