Bonifaciu al IV-⁠lea

Bonifaciu al IV-⁠lea a fost episcop al Romei din 608 până la 8 mai 615. Născut în jurul anului 550 în Abruzzo, a fost diacon sub Sfântul Grigorie cel Mare și este pomenit pentru grija față de viața monahală și pentru sfințirea Panteonului ca biserică. Este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică; în izvoarele noastre nu apare cu pomenire proprie într-⁠un calendar ortodox.

Obârșia

Tatăl lui, Ioan, era medic, iar familia venea, după Cartea Pontifilor, din neamul marșilor, din orașul Valeria. Pe vremea Sfântului Grigorie cel Mare, Bonifaciu a fost diacon al Bisericii Romei și dispensator, cel dintâi între dregătorii care purtau grija moșiilor Bisericii. Ca și Grigorie, a rânduit palatul Lateran după felul unei mănăstiri.

Păstorirea

După moartea lui Bonifaciu al III-⁠lea, scaunul a rămas gol mai bine de nouă luni, până când împăratul din Constantinopol a încuviințat alegerea. Sfințirea lui este dată în 608, fie la 25 august, fie la 15 septembrie.

Cu îngăduința împăratului Focas, Bonifaciu a primit Panteonul, templul păgân zidit de Agripa. La 13 mai 609 l-⁠a sfințit în cinstea Fecioarei Maria și a tuturor mucenicilor, iar la Roma era întâia oară când un templu păgân devenea biserică. Se spune că douăzeci și opt de care cu oase sfinte au fost aduse din catacombe și așezate sub altarul mare.

În 610, Melit, întâiul episcop al Londrei, a venit la Roma să ceară povață pentru Biserica engleză, abia întemeiată. A luat parte la un sinod despre viața monahilor și s-⁠a întors cu hotărârile lui și cu scrisori ale papei către arhiepiscopul Laurențiu al Canterbury-⁠ului, către regele Ethelbert de Kent și către anglo-⁠saxoni. Hotărârile păstrate acum ale sinodului sunt socotite false. Între 612 și 615, Sfântul Columban, aflat la Bobbio, a scris papei la îndemnul regelui longobard Agilulf, în privința osândirii celor Trei Capitole. I-⁠a spus că este bănuit de erezie fiindcă primise al V-⁠lea Sinod Ecumenic. Nu se cunoaște niciun răspuns.

Anii păstoririi au fost încercați de foamete, ciumă și inundații, iar romanii l-⁠au socotit pe papă vinovat de ele.

Adormirea și cinstirea

Bonifaciu și-⁠a prefăcut casa în mănăstire, unde s-⁠a retras și a adormit în Domnul la 8 mai 615. Unele izvoare dau 25 mai. A fost îngropat în pridvorul Bisericii Sfântul Petru, iar moaștele lui au fost mutate de trei ori, ultima oară la 21 octombrie 1603, în noua bazilică. Biserica Romano-⁠Catolică îl pomenește la 8 mai, zi trecută în Martirologiul Roman, iar 25 mai a fost o dată mai veche de pomenire.