Calist Angelicudis

Cuviosul Calist Angelicudis (Calist Meleniciotul, numit în manuscrise și Antilicud, Tilicud, Licud sau Catafigiotul) a fost teolog isihast bizantin, egumen al mănăstirii „Catafighi” (adică „Scăparea Maicii Domnului”) de lângă orașul Melenikon (Melnik). S-⁠a născut în 1325 și a trăit până în a doua jumătate a veacului al XIV-⁠lea. Este cinstit de Biserica Ortodoxă între cuvioși. Pomenirea lui este la 20 iunie.

Uneori scrierile lui erau iscălite cu numele patriarhului Calist I. După scrierile lui se poate presupune că nu avea învățătură oficială, dar cunoștea totuși bine operele unor scriitori bisericești cunoscuți: marii capadocieni, Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Isaac Sirul, Pseudo-⁠Dionisie Areopagitul, Grigorie Palama și alții. În documentele date de patriarhul Constantinopolului Filotei Kokkinos se arată că Calist era egumen și duhovnic al mănăstirii „Catafighi”, dar o parte dintre monahi nu voiau să i se supună, de aceea apăreau adesea conflicte.

După izvorul bulgar, Calist din Melnik (Meleniciotul), numit și Angelicud sau Tilicud, este cunoscut din foarte puține știri. Se presupune că este aceeași persoană cu Calist Catafigiotul. Este autorul multor scrieri, în trecut atribuite altor autori. S-⁠a născut la Melnik sau în apropierea lui și este socotit întemeietorul mănăstirii Rojen. Dintre lucrările lui se amintesc: „Mângâierea isihastă”, „O sută cincisprezece capitole” (intrate în Filocalie), „Împotriva lui Toma d’Aquino” și „Scrisoare către ucenicul Macarie”.