Naum de la Ohrida

Cuviosul Naum de la Ohrida a fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodiu, cărturar și misionar între slavi, socotit unul dintre cei Șapte Apostoli ai Primului Țarat Bulgar. A întemeiat o mănăstire pe malul Lacului Ohrida, unde se păstrează și moaștele lui. Biserica îl pomenește la 23 decembrie, ziua adormirii lui, iar în Bulgaria și la 20 iunie.

Începuturile

Despre tinerețea lui se știe puțin. După a doua lui viață, a crescut în Moesia, adică în Bulgaria, iar un izvor spune că era dintr-⁠un neam ales, dar a lăsat bogăția și rangul ca să-⁠i urmeze pe Chiril și Metodiu. În 863 a luat parte la misiunea în Moravia Mare, împreună cu Chiril și Metodiu și cu ucenicii lor Gorazd, Clement al Ohridei, Angelarie și Sava. Timp de douăzeci și doi de ani a lucrat cu ei la traducerea Bibliei în slava veche și la răspândirea ei în Moravia și în Panonia de Jos. În 867 sau 868 a fost hirotonit preot la Roma, odată cu Gorazd și Clement, de episcopii Formosus și Gauderic. Pentru misiune, misionarii au alcătuit alfabetul glagolitic, primul potrivit limbii slave, din care a ieșit mai târziu chirilica; au scris și un cod de legi slav.

Lucrarea lor a întâmpinat împotrivirea clericilor germani, care nu voiau slujbă în limba slavă. Până în 885 muriseră ocrotitorii lor, Rastislav al Moraviei și Koceľ al Panoniei, precum și Chiril și Metodiu, iar presiunea Bisericii germane a crescut. După o scurtă temniță, Naum a plecat cu alți ucenici, între ei Clement și Angelarie, spre Bulgaria.

În Bulgaria

În 886 guvernatorul Belgradului i-⁠a primit pe ucenici. Cneazul Boris se botezase în 864, dar slujbele se făceau în greacă, de clerici bizantini. Temându-⁠se de înrâurirea Bizanțului, Boris a socotit că slava veche poate păstra independența politică a țării și a hotărât înființarea a două școli unde teologia se va preda în slavă, una la Pliska și alta la Ohrida, în ținutul Kutmicevița. Naum a mers la Pliska, împreună cu Clement, Angelarie și poate Gorazd, și a fost unul dintre întemeietorii școlii literare de acolo, în care a lucrat între 886 și 893. În 893, noul stăpân, Simeon cel Mare, a adunat un sobor la Preslav, unde Clement a fost hirotonit episcop de Drembica și Velika. În locul lui, la Ohrida, Simeon l-⁠a trimis pe Naum, care a continuat acolo lucrarea lui Clement. Se crede că în aceiași ani s-⁠a creat și chirilica, în școala din Preslav, poate la îndemnul lui Naum.

În 905 a întemeiat o mănăstire pe malul Lacului Ohrida, care îi poartă numele. A murit acolo în 910, iar Clement a pornit canonizarea lui. Astfel Naum a fost întâiul sfânt „al țării” din Bulgaria. Izvoarele spun că a fost învățător înțelept, călăuzitor al monahilor, nevoitor și rugător, cu darul vindecării celor bolnavi sufletește; i se atribuie și un canon al Sfântului Apostol Andrei.

Cinstirea

Cinstirea lui este mai ales vie în ținutul Ohridei. În prima jumătate a veacului al XVIII-⁠lea ea s-⁠a întins odată cu dezvoltarea Moscopolei și a arhiepiscopiei Ohridei, ajungând la Athos și chiar la Viena. Sărbătoarea de vară din 20 iunie a fost introdusă în veacul al XVIII-⁠lea, pentru că în decembrie, aproape de praznicul Nașterii, la ziua adormirii, puțini credincioși puteau veni. Cultul lui este răspândit și între popoarele din Balcani, inclusiv între aromâni. Moaștele se află în biserica mănăstirii Sfântul Naum, lângă Ohrida, și sunt venerate pentru vindecări. Sfântul Ioan de Shanghai îl cinstea mult și umbla la bolnavi cu icoana lui. Un bulevard din Sofia îi poartă numele.