Gleb de Vladimir

Binecredinciosul cneaz Gleb de Vladimir (în jur de 1155 sau mijlocul anilor 1160 până la 1175 sau după 1190) a fost fiul marelui cneaz Andrei Bogoliubski și ocrotitor al orașului Vladimir. Este numărat între cneazii binecredincioși; moaștele lui se află în catedrala Adormirii din Vladimir. Se pomenește la 20 iunie (stil vechi). Letopisețele nu-⁠l pomenesc, pentru că știu doar trei fii ai lui Bogoliubski: Izeaslav, Mstislav și Iuri.

Viața

După izvoare mai târzii, de la doisprezece ani a citit cu râvnă Sfânta Scriptură și alte cărți de folos sufletesc, îi plăcea să vorbească cu monahii și se deosebea prin blândețe, smerenie, iubire de săraci și strictă înfrânare. După Viață, la 20 iunie 1175, cu câteva zile înainte de uciderea lui Andrei Bogoliubski, a murit la douăzeci de ani și a fost înmormântat cu fast în biserica catedrală a Maicii Domnului din Vladimir pe Kliazma, și de strigătul poporului nu se auzea cântarea bisericească.

Istoricul Evghenie Golubinski l-⁠a identificat pe Gleb cu fiul lui Bogoliubski numit Iuri în letopisețe și, comparând izvoarele, a socotit că el a murit „câțiva ani după 1175”; a mai presupus că, din pricina vrajbei unchilor lui, marii cneji Mihail și Vsevolod Iurievici, Gleb și-⁠a sfârșit scurta viață nu la Vladimir și nu în vreo domnie, ci ca rătăcitor fără loc, într-⁠o familie domnitoare străină, și a fost adus la Vladimir doar pentru îngropare.

Cinstirea

Locuitorii Vladimirului l-⁠au lăudat de multă vreme ca pe un „făcător de minuni mare, vrednic și tare între drepți”, și i-⁠au atribuit mijlocirii lui izbăvirea orașului de lituanieni în 1608. La 30 noiembrie 1702 moaștele i-⁠au fost deschise și au fost aflate nestricate; cu aceasta se leagă, se pare, canonizarea. În 1774 paraclisul de sud al catedralei Adormirii din Vladimir a fost sfințit în numele binecredinciosului cneaz Gleb. Împăratul Pavel I, închinându-⁠se la moaștele lui, a spus marilor cneji Alexandru și Constantin: „Copii, rugați-⁠vă lui Gleb, plăcutul lui Dumnezeu; întâia dată văd în Rusia moaște păstrate nestricate”. Dicționarul biografic rus din 1916 spunea că moaștele lui, prin flexibilitatea, moliciunea și albeața lor, dau impresia unui trup viu. La 12 și 15 februarie 1919 moaștele lui și ale altor sfinți din Vladimir au fost deschise, iar procesul-⁠verbal a arătat o păstrare deosebit de bună; au fost scoase din catedrală și întoarse Bisericii în anii 1950. Azi se află în catedrala Adormirii din Vladimir.