Adalbert de Magdeburg

Adalbert de Magdeburg a fost un monah benedictin și misionar german, primul arhiepiscop al Magdeburgului, cunoscut ca „apostol al slavilor” din ținuturile Elbei. S-⁠a născut în jurul anului 910, probabil în Lorena sau Alsacia, și a murit la 20 iunie 981. A trăit înainte de despărțirea Bisericilor, iar pomenirea lui se păstrează la 20 iunie.

Tinerețea și misiunea în Rusia Provenea probabil din Lorena. Din jurul anului 950 a lucrat în cancelaria arhiepiscopului Wichfrid al Kölnului, iar din 953 a intrat în slujba lui Otto I, viitorul împărat. În 958 a devenit monah la mănăstirea benedictină Sfântul Maximin din Trier, unde a primit o bună formație literară și teologică, iar în 961 a fost hirotonit episcop.

În 959 principesa Olga a Kievului îi ceruse lui Otto I să-⁠i trimită un episcop pentru propovăduirea creștinismului. Întâi a fost numit Libuțiu, dar acesta a murit în martie 961. În locul lui a plecat la Kiev Adalbert. Misiunea a eșuat: până la sosirea lui, puterea ajunsese la fiul Olgăi, Sviatoslav, care a rămas păgân; unii dintre însoțitorii lui Adalbert au fost uciși, iar el a trebuit să plece. După aceea, Rusia Kieveană a primit creștinismul de la Constantinopol, în vremea lui Vladimir.

Pe drumul de întoarcere, în orașul ceh Libice, a săvârșit mirungerea tânărului Vojtěch Slavnikovici și i-⁠a dat numele său de sfânt ocrotitor. Acesta avea să devină mucenic și sfânt, cunoscut ca Adalbert al Pragăi. Adalbert s-⁠a întors în ținuturile germane în 962.

Abate și arhiepiscop În 963-965 a slujit la curtea viitorului Otto II, iar în 966 a devenit abate la Wissembourg, în Alsacia, unde a îndrumat educația monahilor și a scris cea mai mare parte din „Continuarea cronicii lui Regino”, care cuprinde anii 907-967 și conține știri prețioase despre vechea Rusie, inclusiv despre propria lui misiune. În 967 a însoțit pe tânărul Otto în Italia și a fost la Roma când acesta a fost încoronat.

În 968 a fost numit arhiepiscop de Magdeburg, scaun întemeiat de papa Ioan al XIII-⁠lea la cererea lui Otto I, cu scopul de a pregăti misionari pentru popoarele slave din răsărit. La 18 octombrie 969 papa i-⁠a așezat la Roma palliumul. Sub el au fost organizate episcopiile de la Naumburg, Meissen, Merseburg, Brandenburg, Havelberg și Poznań. A întemeiat și o școală vestită, din care au ieșit Adalbert al Pragăi, Bruno din Querfurt și Thietmar de Merseburg. A scris și o epistolă teologică către episcopul de Minden.

Sfârșitul A murit la 20 iunie 981 la Zscherben, lângă Halle, în Saxonia-⁠Anhalt, și a fost îngropat în catedrala din Magdeburg. A fost cinstit ca sfânt în Biserica Catolică și este trecut și în calendarele ortodoxe. Este pomenit la 20 iunie.