Chaffre

Chaffre (Théofrède, Theofredus din Orange) a fost egumen al mănăstirii Saint-⁠Pierre du Monastier, în Velay, în Franța, și a primit moarte mucenicească din mâna sarazinilor. Este ocrotitorul localității Le Monastier-⁠sur-⁠Gazeille, în Haute-⁠Loire. Este cinstit în Biserica din Apus și pomenit la 18 noiembrie (după unele surse la 19 octombrie).

Legenda spune că s-⁠a născut într-⁠o familie galo-⁠romană înstărită din Orange, ca fiu al lui Leufroy, prefectul orașului, și nepot al lui Eudes, primul egumen al mănăstirii, fost arhidiacon la Saint-⁠Paul-⁠Trois-⁠Châteaux și monah la Lérins. Eudes fusese numit egumen când contele Calmin al Auvergnei a întemeiat mănăstirea pe pământurile lui din Velay, în 680. Chaffre a intrat acolo ca monah și i s-⁠au încredințat treburile din afară. Păzind cu credință regula, l-⁠a primit și l-⁠a întărit pe viitorul egumen al Menat-⁠ului, Sfântul Ménélé. Cronicarul Louis Bulteau, citat de Mabillon, spune că a îngăduit femeilor, care nu puteau intra în biserica mănăstirii, să vină la ușa ei ca să primească învățătură de mântuire. A purtat părintește de grijă monahilor.

La moartea lui Eudes a fost al doilea egumen. Povestirea spune că, la o incursiune sarazină, le-⁠a poruncit monahilor să se ascundă în pădure, iar el a rămas singur în mănăstire, închinat în biserică. Maurii l-⁠au bătut cumplit și l-⁠au lăsat pe moarte, pregătindu-⁠se să sărbătorească a doua zi o slujbă păgână. În ziua aceea a vorbit împotriva idolatriei lor și a fost lovit din nou la cap. S-⁠a pornit atunci o furtună care i-⁠a pus pe atacatori pe fugă, ne mai putând să dea foc mănăstirii. A murit după câteva zile, la 19 octombrie 728. O variantă spune că ar fi venit din Troyes și ar fi fost omorât de localnici încă păgâni. Povestirea este legendară în bună parte: moartea la mâna sarazinilor pare un ecou al luptelor din vremea înaintării din Al-⁠Andalus, iar sfântul este adesea apropiat de Chiaffredo din Piemont.