Chira-⁠Ana din Tesalonic

Sfânta Muceniță Chira-⁠Ana din Tesalonic s-⁠a născut în Avisoca, astăzi orașul Ossa, la treizeci și cinci de kilometri nord-⁠est de Tesalonic, din părinți binecredincioși. A pătimit pentru Hristos în 1751, sub stăpânirea otomană, și moaștele ei au fost aflate în chip minunat în 2011.

Chira-⁠Ana era deosebit de frumoasă. Un dregător otoman care strângea dările la Ossa a vrut să se căsătorească cu ea, dar n-⁠a izbutit în niciun fel s-⁠o convingă să primească islamul. Aprins de mânie, a dat-⁠o pe mâna judecătorului din Tesalonic, învinuind-⁠o că ar fi făcut făgăduială să-⁠i fie soție și să devină musulmană, iar apoi s-⁠ar fi răzgândit. Potrivit legilor Imperiului Otoman, lepădarea de islam, ba chiar și de gândul de a-⁠l primi, se pedepsea cu moartea. Dar nici amenințările, nici darurile, nici făgăduielile măgulitoare nu au avut putere asupra fecioarei.

Ea a răspuns că este creștină, că îl iubește numai pe Hristos Domnul și Dumnezeul ei, căruia îi aparține de mică și pentru care este gata să moară ca să trăiască veșnic cu El, și i-⁠a spus ucigașului că de la ea nu mai are de așteptat niciun cuvânt. De atunci n-⁠a mai rostit nimic. Turcii, uimiți de liniștea ei neclintită, au hotărât să o închidă în temniță, în lanțuri grele.

Colectorul de dări a obținut învoirea căpeteniei temniței s-⁠o vadă și venea la ea de mai multe ori pe zi, singur sau cu ieniceri. La început căuta s-⁠o înduplece cu blândețe, dar ea, cu fața acoperită de văl și cu brațele încrucișate pe piept, rămânea mută și neclintită. Atunci o loveau și o chinuiau până își pierdea cunoștința. Noaptea o lăsau, dar de-⁠abia își revenea, că o chinuia temnicerul: o atârna cu mâinile înlănțuite, o bătea cu ce-⁠i cădea în mână și o lăsa spânzurată în frig, căci era iarnă.

În temniță se mai aflau și alți deținuți, evrei, turcoaice și creștini, închiși pentru felurite fapte. Toți se revoltau de cruzimea față de fata nevinovată și îl mustrau pe temnicer, iar uneori un creștin o dezlega pentru puțină vreme din funie. Chinurile au durat o săptămână întreagă, iar ea le-⁠a răbdat liniștită și tăcută. În cele din urmă deținuții, martori ai suferințelor ei, s-⁠au ridicat și l-⁠au amenințat pe temnicer că se vor plânge pașei pentru că lasă străini în temniță. Asta a avut oarecare efect: când ienicerii au venit după o oră, temnicerul nu i-⁠a lăsat să intre. Ei s-⁠au plâns lui Ali-⁠bei, iar seara temnicerul a fost mustrat pentru că nu primise în temniță ieniceri care aveau îngăduința mai marilor. Plin de furie, el s-⁠a repezit la Chira-⁠Ana, a spânzurat-⁠o din nou și a lovit-⁠o cu un capăt gros de prăjină ruptă. După puțin timp mucenița s-⁠a săvârșit.

Un deținut creștin i-⁠a dezlegat mâinile din lanțuri și i-⁠a coborât cu cucernicie trupul la pământ. În dimineața următoare creștinii s-⁠au adunat în temniță și au îngropat trupul mucenicei în afara cetății, unde se îngroapă de obicei creștinii. Era anul 1751.

În 2011 sfintele ei moaște au fost aflate în chip minunat în altarul vechii biserici a Taxiarhilor, adică a arhistrategilor Mihail și Gavriil, din Ossa. La 11 octombrie al aceluiași an a avut loc cu mare solemnitate mutarea moaștelor în biserica Sfintei Chira-⁠Ana din Ossa, la care au luat parte patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, arhiepiscopul Ieronim al II-⁠lea al Atenei și al întregii Elade și douăzeci de ierarhi ai Patriarhiei Constantinopolului și ai Bisericii Ortodoxe a Greciei. Pagina trece pomenirea ei la 13 martie (stil nou); sărbătoarea se prăznuiește după calendarul grecesc și nu este în calendarul de astăzi al Bisericii Ortodoxe Ruse.