Chiriac din Zigana

Sfântul Mucenic Chiriac din Zigana a fost unul dintre cei șapte frați Orentie, Farnachie, Eros, Firmos, Firmin, Chiriac și Longin, ostași romani și creștini. Pagina Azbyka îi cinstește pe toți laolaltă.

Pe vremea împăratului Maximian (284-305), sciții s-⁠au năpustit asupra grecilor. Pentru o luptă singulară cu căpetenia sciților, Maroh, un om de o putere trupească neobișnuită, a fost poruncit să iasă Sfântul Orentie, ostaș puternic și viteaz. Orentie era creștin, ca și cei șase frați ai lui, care slujeau și ei în oastea împărătească. Chemând în ajutor pe Domnul, Orentie l-⁠a biruit pe Maroh și a oprit astfel năvălirea sciților. Împăratul a vrut să aducă pentru această biruință jertfă zeilor păgâni și l-⁠a chemat să ia parte și pe biruitor, pe Sfântul Orentie. Sfântul a refuzat, s-⁠a arătat creștin și a spus că l-⁠a biruit pe vrăjmaș cu puterea adevăratului Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos. Nici făgăduința de cinste și de bogăție, nici amenințările nu l-⁠au putut îndupleca să se lepede de Hristos. Împăratul, aspru și nerecunoscător, a poruncit să fie trimiși în surghiun în Caucaz sfântul și cei șase frați ai lui, Farnachie, Eros, Firmos, Firmin, Chiriac și Longin.

În timpul drumului toți cei șapte frați s-⁠au săvârșit. Cel dintâi a murit Eros, la 22 iunie, la Paremvola. A pătimit apoi Orentie, aruncat în mare cu o piatră legată de gât; arhanghelul Rafail l-⁠a scos din apă la uscat, la Riza, pe țărmul de miazăzi al Mării Negre, unde mucenicul și-⁠a dat sufletul. Farnachie a murit la 3 iulie, la Cordila; Firmos și Firmin la 7 iulie, la Aspara, pe țărmul de răsărit al Mării Negre; Chiriac la Zigania, la 14 iulie; iar Longin s-⁠a săvârșit pe corabie la 28 iulie. O furtună a azvârlit corabia la țărm, la Pitinda (Pițunda), unde trupul sfântului mucenic a fost îngropat.

Sfântul Chiriac este pomenit, împreună cu frații săi, la 7 iulie, în stil nou.