Chiric din Tars

Sfântul Mucenic Chiric din Tars, pruncul, a trăit împreună cu mama sa, Sfânta Iulita, în Iconiu, în regiunea Licaonia din Asia Mică. Sfânta Iulita era de neam ales și creștină. Rămasă văduvă de tânără, și-⁠a crescut fiul Chiric, în vârstă de trei ani.

Pe vremea prigoanei ridicate împotriva creștinilor de împăratul Dioclețian (284-305), Sfânta Iulita a plecat din cetate cu fiul ei și cu două slujnice credincioase, lăsându-⁠și casa, averea și robii. Sub chipul unei cerșetoare s-⁠a ascuns întâi la Seleucia, apoi la Tars. Acolo, în jurul anului 305, a fost recunoscută, reținută și adusă la judecata dregătorului Alexandru. Întărită de Domnul, sfânta a răspuns fără teamă întrebărilor judecătorului și și-⁠a mărturisit cu tărie credința în Hristos. Dregătorul a poruncit s-⁠o bată cu bețe. În timpul chinurilor Sfânta Iulita repeta că este creștină și nu va aduce jertfă demonilor.

Pruncul Chiric plângea văzând suferința mamei și se zbătea spre ea. Dregătorul Alexandru a încercat să-⁠l mângâie, dar băiatul se smulgea și striga: „Lăsați-⁠mă la mama, eu sunt creștin”. Atunci dregătorul a aruncat copilul de sus de pe podium pe treptele de piatră; copilul s-⁠a rostogolit, lovindu-⁠se de colțuri ascuțite, și a murit. Mama, văzându-⁠și fiul zdrobit, a mulțumit lui Dumnezeu că l-⁠a învrednicit pe prunc de cununa muceniciei. După multe chinuri cumplite, Sfânta Iulita a fost tăiată cu sabia.

Moaștele sfinților Chiric și Iulita au fost aflate în vremea împăratului Constantin cel Mare, întocmai cu apostolii († 337). În cinstea lor a fost făcută o mănăstire lângă Constantinopol și o biserică nu departe de Ierusalim. După credința poporului, sfinților Chiric și Iulita li se roagă pentru fericirea familiei și pentru însănătoșirea copiilor bolnavi. Sfântul Chiric este pomenit la 28 iulie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.