Ciprian din Corint

Sfântul Mucenic Ciprian din Corint a fost ucenic al Sfântului Mucenic Codrat și a pătimit împreună cu el în vremea împăratului Deciu (249-251). Pagina Azbyka îl pomenește doar printre prietenii și urmașii lui Codrat și îl cinstește odată cu toată ceata.

În vremea unei prigoane împotriva creștinilor, o femeie credincioasă numită Rufina a fugit din Corint în munți. Acolo l-⁠a născut pe Codrat și a murit la scurt timp după naștere. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu pruncul a rămas în viață și a fost hrănit în chip minunat: un nor se cobora asupra lui și îl sătura cu rouă dulce. Copilăria și tinerețea lui Codrat au trecut în pustie. Când era om în toată firea, a întâlnit creștini care l-⁠au luminat cu lumina credinței adevărate. A învățat carte, apoi meșteșugul vindecării, în care a ajuns foarte iscusit, dar mai presus de toate iubea liniștea pustiei și își petrecea cea mai mare parte a vremii în munți, în rugăciune și în cugetare la Dumnezeu.

Multă vreme s-⁠a scurs astfel. Prietenii și urmașii lui veneau adesea la el în pustie să-⁠i asculte îndrumările. Printre ei se aflau Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel, Crisent și mulți alții.

La porunca prigonitorului Deciu a sosit la Corint căpetenia Iason. Codrat a fost prins cu prietenii lui și aruncat în temniță. La judecată, Iason i se adresa mai ales lui Codrat, ca celui mai mare în vârstă, iar sfântul își apăra cu îndrăzneală credința în Hristos Mântuitorul. Atunci a fost chinuit. În ciuda suferințelor, Codrat găsea putere să-⁠i sprijine pe ceilalți, îndemnându-⁠i să nu se teamă și să stea tari în credință. Nefiind în stare să obțină lepădarea nimănui, Iason a poruncit să fie aruncați mucenicii fiarelor, dar fiarele nu i-⁠au atins. Au fost legați de picioare de care și târâți prin cetate, iar mulțimea arunca în ei cu pietre. În cele din urmă au fost osândiți la moarte prin sabie. La locul de moarte sfinții au cerut puțină vreme de rugăciune, apoi au venit, unul după altul, la călău, plecându-⁠și capul sub sabia ridicată.

Ceilalți ucenici ai lui Codrat au pătimit și ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost străpuns cu cuțitul, Victorin, Victor și Nichifor au fost zdrobiți de vii într-⁠o piuă uriașă de piatră, lui Claudiu i s-⁠au tăiat mâinile și picioarele, Diodor s-⁠a aruncat singur în focul pregătit pentru el, Serapion a fost decapitat, iar Papia și Leonid au fost înecați în mare. Mai multe sfinte femei au mers de bunăvoie la chinuri, urmând pilda bărbaților.

Pomenirea lor se face la 23 martie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.