Claudiu din Corint

Sfântul Mucenic Claudiu din Corint a fost ucenic al Sfântului Mucenic Codrat și a pătimit împreună cu el, în vremea împăratului Deciu (249-251). Pagina Azbyka îl pomenește printre ucenicii care au suferit pentru Hristos după Codrat.

Rufina, o femeie credincioasă, a fugit în vremea unei prigoane din Corint în munți și acolo l-⁠a născut pe Codrat, murind curând după aceea. Pruncul a fost hrănit în chip minunat de un nor care îl sătura cu rouă dulce. A crescut în pustie, a aflat apoi de la niște creștini lumina adevăratei credințe, a învățat carte și meșteșugul vindecării, dar iubea mai presus de toate liniștea pustiei și rugăciunea. Prietenii și urmașii lui veneau adesea să-⁠l asculte: între ei Ciprian, Dionisie, Anect, Pavel, Crisent și mulți alții.

Iason, căpetenia trimisă la Corint de Deciu, l-⁠a prins pe Codrat cu prietenii lui și i-⁠a aruncat în temniță. La judecată, sfântul și-⁠a apărat cu îndrăzneală credința și i-⁠a îmbărbătat pe ceilalți să nu se teamă. Iason a poruncit să fie aruncați fiarelor, dar fiarele nu i-⁠au atins; apoi au fost târâți legați de care prin cetate și loviți cu pietre de mulțime, iar în cele din urmă osândiți la sabie. La locul morții au cerut puțină vreme de rugăciune, apoi, unul după altul, și-⁠au plecat capetele sub sabie.

Ceilalți ucenici au pătimit și ei: un alt Dionisie a fost înjunghiat, Victorin, Victor și Nichifor au fost zdrobiți de vii într-⁠o piuă de piatră, lui Claudiu i s-⁠au tăiat mâinile și picioarele, Diodor s-⁠a aruncat singur în foc, Serapion a fost decapitat, iar Papia și Leonid au fost înecați în mare. Multe sfinte femei au mers și ele de bunăvoie la chinuri.

Sfântul Claudiu este pomenit la 13 februarie și la 23 martie, în stil nou. Pătimirea lor se află și în Viețile Sfinților ale Sfântului Dimitrie al Rostovului.