Claudiu din Roma

Sfântul Mucenic Claudiu din Roma a fost unul dintre cei patru mucenici, papa Marcelin al Romei și Claudiu, Chirin și Antonin, osândiți la moarte în prigoana lui Dioclețian și Maximian (284-305), care s-⁠au săvârșit în anul 304. Pagina Azbyka le povestește împreună și nu spune nimic deosebit despre Claudiu.

Marcelin era papă al Romei în plină prigoană, când într-⁠o singură lună au fost chinuite șaptesprezece mii de oameni. Fiind prins, a ars tămâie și a jertfit idolilor de frica chinurilor. Împăratul l-⁠a numit prieten și l-⁠a îmbrăcat în haine bogate, dar Marcelin plângea cu amar, căci, după ce îndemnase pe mulți să pătimească pentru Hristos, el dăduse turmei sale pildă de slăbiciune.

La Sinuessa, în Campania, se afla adunat un sinod de o sută optzeci de episcopi și prezbiteri. Papa a venit la sinod în sac, cu capul în cenușă, și a cerut să fie judecat pentru lepădare. Părinții i-⁠au spus să-⁠și rostească singur judecata, căci păcatul ieșise din gura lui, și i-⁠au amintit că și Petru s-⁠a lepădat de frică, dar și-⁠a plâns păcatul și a căpătat iarăși bunăvoința Domnului. Marcelin s-⁠a socotit lipsit de treapta sfântă și a cerut ca trupul să nu-⁠i fie îngropat, ci lăsat câinilor.

Întors la Roma, a aruncat la picioarele împăratului haina primită de la el și a spus că se căiește pentru lepădarea de Hristos. Împăratul, mâniat, l-⁠a osândit la moarte. După o rugăciune către Domnul, care primește cu milă pe păcătoșii pocăiți, mucenicul și-⁠a plecat singur capul sub sabie, iar cu el au fost tăiați și Claudiu, Chirin și Antonin († 304).

Trupul lui Marcelin a zăcut treizeci și șase de zile lângă drum, până când apostolul Petru i s-⁠a arătat noului papă, Marcel, și i-⁠a poruncit să-⁠l îngroape, amintindu-⁠i cuvântul că cel ce se smerește se va înălța. Marcel l-⁠a așezat într-⁠un mormânt făcut pentru mucenici de nobila romană Priscila.

Sfântul Claudiu este pomenit la 20 iunie, în stil nou.