Conlaed de Kildare

Sfântul Ierarh Conlaed de Kildare a fost pustnic și meșter în metal, cel dintâi episcop de Kildare, în Irlanda, și colaborator al Sfintei Brigita. A adormit în jurul anului 519, la 4 mai după tradiție, iar Biserica îl pomenește la 10 mai (alte liste îl au la 3 sau 4 mai).

Se crede că era din ținutul Wicklow. Trăia în singurătate la Old Connell, pe râul Liffey, în locul numit azi Newbridge, când Sfânta Brigita l-⁠a îndemnat să facă vase sfinte pentru mănăstirea ei. A devenit părintele duhovnicesc al călugărițelor de la Kildare. După Cogitosus, biograful Sfintei Brigita, Brigita l-⁠a chemat să fie episcop al mănăstirii ei duble din Kildare. Eparhia pare să fi fost întemeiată în jurul anului 490, când Conlaed a ridicat, cu ajutorul ei, catedrala și a devenit primul episcop.

Sub îndrumarea lui s-⁠a strâns o comunitate de monahi, vestită prin potire și alte lucruri de metal pentru biserică și prin copierea și împodobirea evangheliarelor, a misalelor și a psaltirilor. El a condus școala de metalurgie și de caligrafie din Kildare; împreună cu Tassach de Elphin și cu Daigh a fost socotit unul dintre cei trei mari meșteri ai Irlandei. Printre lucrările lui cunoscute este toiagul făcut pentru Sfântul Finbarr de la Termonbarry.

Tradiția spune că a murit sfâșiat de lupi, în pădurile din Leinster, în drum de pelerinaj spre Roma, și că a fost îngropat în apropiere. În 799 moaștele lui au fost așezate lângă ale Sfintei Brigita în catedrala din Kildare, iar în 835 au fost mutate definitiv la Connell, ca să apere locuitorii de năvălirea danezilor.