Constantin Oprișan

Constantin Oprișan, numit Costache, s-⁠a născut la 16 martie 1921 la Onceștii Noi, în Bacău, și a murit la 26 iulie 1958 în închisoarea Jilava, la treizeci și șapte de ani, de tuberculoză și în urma torturilor. A fost conducătorul național al organizației legionare Frățiile de Cruce. Este cinstit de unii credincioși ca mucenic al închisorilor, fără canonizare sinodală; cultul lui este contestat din pricina trecutului său legionar.

A absolvit liceul în 1940 și a intrat în Frățiile de Cruce. În 1941, când Garda de Fier a intrat în conflict cu Antonescu, a fugit în Germania, unde a ascultat cursuri de filosofie, și între 1942 și 1944 a fost internat în lagărul de la Buchenwald, într-⁠un regim separat pentru legionari. După eliberare, în 1944, s-⁠a pregătit în Germania pentru acțiuni împotriva Armatei Roșii; planul a fost abandonat în 1945. S-⁠a întors în țară și a condus în ilegalitate Frățiile de Cruce. A urmat Litere și Filosofie la Cluj, unde a fost asistent al profesorului Dumitru Roșca.

A fost arestat la 15 mai 1948 și condamnat la douăzeci și cinci de ani de muncă silnică, ca șef național al organizației. A trecut prin Jilava, Pitești, Gherla, Târgu Ocna și Văcărești. A fost unul dintre cei mai chinuiți deținuți ai experimentului de reeducare de la Pitești, torturat de Eugen Țurcanu tocmai pentru că era conducător. Potrivit istoricilor, sub presiunea torturii, a cedat și a participat la demascări la Pitești și Gherla, apoi, la Târgu Ocna, și-⁠a retras declarațiile cerute de Securitate. Colegii de detenție l-⁠au descris ca tânăr cult, poet și filosof, cu o trăire religioasă adâncă, care îi sprijinea moral pe ceilalți. În 1958, grav bolnav, a fost trimis în secția numită Casimca din Jilava, unde a fost în aceeași celulă cu Gheorghe Calciu-⁠Dumitreasa, Marcel Petrișor și Iosif V. Iosif, care l-⁠au îngrijit. A murit la 26 iulie 1958.

Versurile lui, păstrate din memorie de camarazii de celulă, au fost adunate în volumul Cărțile spiritului și alte poezii, apărut în 2009. Este pomenit în scrierile mai multor foști deținuți. Cinstirea lui ca martir al închisorilor este susținută de unii credincioși și criticată de alții, care atrag atenția asupra rolului lui în Mișcarea Legionară; Biserica nu l-⁠a canonizat.