Simeon din Mantova

Simeon din Mantua (Simeon Armeanul) a fost monah benedictin de neam armean și pustnic în Palestina, apoi în Italia, născut în 953 în Armenia bizantină (după alt izvor, într-⁠un an necunoscut al veacului al X-⁠lea) și mort la 26 iulie 1016 la mănăstirea Polirone, lângă Mantua. Este sfânt al Bisericii Romano-⁠Catolice, cu pomenirea la 26 iulie. Aici îl prezentăm pentru că a fost armean de naștere și a trăit pe vremea când Biserica nu era încă despărțită, dar cinstirea lui vine din Apus.

S-⁠a născut în familia unui comandant militar. De tânăr a primit tunderea monahală și, după o vreme, a devenit sihastru. A părăsit apoi Armenia și a călătorit mult, în căutarea celor mai mari locuri sfinte ale creștinătății, vizitând bisericile Ierusalimului și alte locuri din Țara Sfântă. A venit apoi la Roma. Acolo, străinătatea lui a stârnit ostilitatea mulțimii și a fost învinuit de erezie, însă papa Benedict al VII-⁠lea, care a poruncit să se cerceteze învățătura lui, a declarat-⁠o ortodoxă, adică dreptcredincioasă.

A călătorit apoi prin Italia, în Franța și în Spania, a mers în pelerinaj la mormântul Sfântului Iacob de la Compostela și la Sfântul Martin de la Tours (un izvor spune că a fost și în Anglia) și s-⁠a întors în Lombardia. Ajunsese deja foarte cunoscut pentru milostenia lui și pentru minuni. Orășenii din Mantua au rămas uimiți când l-⁠au văzut pe Simeon jucându-⁠se liniștit cu un leu în circ. Mulțimi se strângeau în jurul acestui nevoitor neobișnuit, care străbătea Italia pe măgărușul lui, iar vestea minunilor lui mergea înaintea lui, și pelerinii se alăturau lui.

La urmă a intrat în mănăstirea benedictină Polirone, de reformă cluniacensă, unde și-⁠a petrecut restul vieții, cunoscut pentru bunătatea și darnicia lui. Minunile atribuite lui au atras atenția Scaunului Apostolic. Un izvor spune că papa Benedict al VIII-⁠lea a încuviințat oficial cinstirea lui, iar în 1024 Simeon ar fi fost canonizat. Celălalt izvor spune că cinstirea lui a fost încuviințată de Benedict al VIII-⁠lea (1024) și de Leon al IX-⁠lea (1049) și că canonizarea s-⁠a făcut la mijlocul sau la sfârșitul veacului al XI-⁠lea. Izvoarele nu se potrivesc asupra datei canonizării.

Mormântul lui a fost loc al multor minuni. În 1913 moaștele lui au fost scoase spre cinstire. Marchizul Bonifaciu al III-⁠lea de Montferrat a refăcut mai târziu o biserică din părțile acelea și a închinat-⁠o lui Simeon. Pe o pictură a lui Ambrogio Lorenzetti, de la biserica San Pietro all'Orto din Massa Marittima, Simeon este înfățișat în dreapta Maicii Domnului.