Moise Ungurul

Cuviosul Moise Ungurul a fost un monah de neam ungur la Lavra Peșterilor din Kiev, mort în 1043. Este pomenit la 26 iulie și la 28 septembrie, în Soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile Apropiate.

S-⁠a născut în Transilvania, între 990 și 1000, ungur de neam. Ungurii erau pe atunci în mare parte păgâni, dar căpetenia Gyula al Transilvaniei fusese botezată la Constantinopol, ceea ce probabil a făcut cu putință ca Moise să plece spre Kiev, în slujba casei cneajului. În tinerețe, împreună cu fratele său Gheorghe, a slujit pe cneazul Boris. Între 1015 și 1018, pregătindu-⁠se deja să devină monah, a fost în însoțirea Predslavei, fiica marelui cneaz Vladimir. La uciderea lui Boris, în 1015, pe râul Alta, a scăpat cu viață, iar fratele Gheorghe, care îl apărase cu trupul, a fost ucis cu el; Moise s-⁠a ascuns la Predslava, sora lui Boris. La luarea Kievului de către regele polon Boleslav, în 1018, a fost luat prizonier și dus în Polonia, de unde s-⁠a putut întoarce abia în 1025.

În Polonia, a fost cumpărat de o văduvă bogată, care a vrut să-⁠l ducă la păcat. L-⁠a dezlegat din lanțuri, l-⁠a îmbrăcat în haine scumpe și l-⁠a hrănit cu bucate alese. Moise, văzând pornirea femeii, s-⁠a ținut și mai tare de rugăciune și de post, alegând pâinea uscată și apa, dar cu curăție, în locul bucatelor alese și al vinului, dar cu necurăție. A lepădat veșmintele frumoase și, ca Iosif, a scăpat de păcat. Văduva l-⁠a numit în public soțul ei, iar slugile ei îl îndemnau să se supună. El a refuzat și a primit în taină tunderea în monahism de la un ieromonah athonit care trecea. Regele Boleslav a încercat să-⁠l convingă să se căsătorească cu ea și, auzind refuzul, i-⁠a spus femeii: „Fă cu robul tău după voia ta.” Femeia a poruncit să fie mutilat. Boleslav a izgonit din țara lui pe toți monahii. Mai târziu, în timpul unei răscoale, văduva a fost ucisă cu cruzime, iar Moise a putut să scape și s-⁠a întors la Kiev, la Sfântul Antonie de la Peșteri.

În mănăstire s-⁠a făcut cunoscut ca având putere asupra patimilor trupești, iar frații veneau la el să-⁠i ajute în lupta cu ispitele. A viețuit în mănăstire cam zece ani, a adormit în 1043 și a fost îngropat în Peșterile Apropiate (ale lui Antonie), unde moaștele lui se află astăzi, în fața celor ale Cuviosului Ioan Mult-⁠Pătimitorul. După cercetările antropologilor, a murit la 35-40 de ani.