Sava al III-⁠lea

Sfântul Sava al III-⁠lea a fost arhiepiscop al Serbiei între 1309 și 1316. A murit la 26 iulie 1316 (un izvor spune 16 iulie). Biserica Ortodoxă Sârbă îl pomenește la 26 iulie (8 august după calendarul nou).

A urmat arhiepiscopului Eustatie al II-⁠lea, după moartea acestuia în 1309, și a rămas pe scaunul arhiepiscopal până la moartea sa, în 1316. A primit învățătura teologică la Mănăstirea Hilandar și, ca egumen al mănăstirii, a ajuns episcop al Prizrenului. În vremea slujirii sale episcopale a supravegheat lucrările de zidire a bisericii Maicii Domnului din Ljeviša, din Prizren, iar în 1309 a ajuns arhiepiscop.

Personalitatea lui este însemnată pentru dezvoltarea arhitecturii în Serbia medievală. Înainte de ridicarea mănăstirii Banjska, a cărei isprăvire n-⁠a apucat s-⁠o vadă, regele Milutin s-⁠a sfătuit cu el. În hrisovul prin care a întărit dania regelui Milutin către Hilandar, el s-⁠a numit „arhiepiscop al tuturor țărilor sârbești și de la mare”. Tot în vremea în care a stat în fruntea Bisericii Sârbe, s-⁠a refăcut și biserica Sfântul Gheorghe din Staro Nagoričane. După mărturia arhiepiscopului sârb Nicodim, urmașul lui, el, împlinind testamentul sfântului Sava, a dat în mod statornic ajutor Mănăstirii Hilandar. Chipul lui se află zugrăvit în Mănăstirea Gračanica.