Leonțiu al Neapolelui

Sfântul Leonțiu a fost episcop al Neapolelui (Napoli, în Italia) din 648 sau 649 până în 652 sau 653 și a murit la Neapole. Izvoarele noastre spun că este cinstit ca sfânt în Biserica Romano-⁠Catolică, cu pomenirea la 26 iulie. Nu citează o hotărâre de canonizare ortodoxă, așa că aici îl tratăm ca sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus.

Despre neamul lui și despre anii tinereții nu s-⁠a păstrat nimic. Cel mai de seamă izvor despre el este prima parte din „Faptele episcopilor Neapolei”, scrisă la sfârșitul veacului al VIII-⁠lea sau începutul celui de-⁠al IX-⁠lea de un autor anonim. Leonțiu a ajuns episcop în 648 sau 649, după Eusebiu, care murise de curând. După izvoare medievale, candidatura lui a fost propusă neapolitanilor de papa Martin I.

În octombrie 649 a luat parte la Sinodul din Lateran, unde au fost osândiți monoteliții. S-⁠a păstrat o cruce de aur împodobită cu pietre scumpe, făcută din porunca episcopului Leonțiu, care adăpostea o părticică din Lemnul Cinstit al Crucii. În Evul Mediu, această sfântă relicvă era una dintre cele mai cinstite de credincioșii eparhiei Neapolelui.

După patru ani de episcopie, a murit în 652 sau 653. Urmaș i-⁠a fost Sfântul Adeodat. Cunoscut pentru evlavia lui, a fost cinstit ca sfânt de neapolitani curând după moarte, așa cum arată pomenirea numelui său într-⁠un martirolog din veacul al IX-⁠lea, al cărui autor s-⁠a folosit de izvoare bisericești mai vechi. Pomenirea lui se săvârșește la 26 iulie. Nu trebuie încurcat cu episcopul cu același nume al Neapolei Cipriote (Limassol de azi).