
Sfânta Cuvioasă Muceniță
Parascheva din Roma
Muceniță din veacul al II-lea, arestată de mai multe ori pentru credință și în cele din urmă decapitată.
Viața
Sfânta Muceniță Parascheva din Roma (numită și Paraschiva) a fost o fecioară creștină din veacul al II-lea, pomenită ca mucenică pentru credința în Hristos. A fost arestată de mai multe ori pentru că era creștină și a fost în cele din urmă decapitată de guvernatorul Tarasie. Este chemată în ajutor pentru vindecarea bolilor de ochi, iar Biserica o pomenește la 26 iulie.
Tinerețea Parascheva s-a născut într-un sat de lângă Roma, probabil în vremea împăratului Hadrian (117-138). Părinții ei, Agaton și Politia, creștini de origine greacă, se rugaseră mulți ani să aibă un copil. Politia a născut o fată într-o zi de vineri, ziua patimilor Domnului, și de aceea i-au pus numele Parascheva, adică în limba greacă „vineri”, mai precis „pregătire” pentru sabat. Fiica a crescut cuvioasă și învățată și a respins mai mulți peți. După moartea părinților a dat săracilor averea moștenită, a trăit în post și rugăciune și a început să propovăduiască credința creștină. La treizeci de ani a plecat din Roma și a învățat în multe orașe și sate.
Prima prigoană În satul Therapia, lângă Constantinopol, a fost arestată de ostașii împăratului Antoninus Pius și adusă la judecată, fiind învinuită de hulă și de faptul că vorbele ei ar fi pricina nenorocirilor care loviseră de curând imperiul. Împăratul a încercat s-o convingă să se lepede de credință și i-a propus chiar să se căsătorească cu ea. Parascheva a refuzat și a fost bătută și chinuită, cu un coif de oțel căptușit cu cuie, pus pe capul ei și strâns cu o menghină. Nu a părut să simtă durere, iar răbdarea ei a făcut pe mulți să se întoarcă la creștinism. În cele din urmă, împăratul a poruncit să fie cufundată într-un cazan mare de untdelemn și smoală, dar și de acolo a ieșit nevătămată. Acuzată că folosește vrăji, ea a aruncat lichidul în fața împăratului, care a orbit și a cerut ajutorul ei cu disperare. Antoninus și-a recăpătat vederea, a fost mișcat de minune, a crezut în Hristos și a lăsat-o liberă. De atunci nu i-a mai prigonit pe creștini.
A doua prigoană După moartea lui Antoninus Pius, legile s-au schimbat sub Marcus Aurelius. O ciumă a lovit poporul roman, iar mulți, între care și Marcus Aurelius, i-au socotit pe creștini vinovați că au mâniat zeii. Parascheva a fost arestată din nou într-un oraș condus de un om numit Asclepie, care a aruncat-o într-o groapă cu un șarpe mare. Ea a făcut semnul Sfintei Cruci și șarpele a căzut mort. Ca și în cazul lui Antoninus, minunea l-a adus pe Asclepie la credința creștină, iar el a lăsat-o liberă, și ea a mers mai departe din oraș în oraș, propovăduind.
Mucenicia În cele din urmă Parascheva a fost arestată de un dregător numit Tarasie și dusă în templul lui Apolo. Când a intrat, a făcut semnul Crucii și toți idolii din templu s-au prăbușit. Mulțimea, în loc să se întoarcă la Hristos, s-a mâniat și a bătut-o, iar Tarasie a poruncit să fie decapitată. După unele tradiții ortodoxe, Asclepie și Tarasie au arestat-o în același timp, Asclepie voia să o elibereze după minunea șarpelui, dar Tarasie nu s-a lăsat convins și el a osândit-o după ce ea a doborât idolii din templul lui Apolo.
Tradiția occidentală În tradiția latină sfânta este cunoscută și sub numele de Venerand, Venera sau Venerina, iar viața ei este așezată, în unele povestiri, în Sicilia, cu moaștele la Acireale, și în sudul Italiei. În Serbia ea este adesea confundată cu Sfânta Parascheva, numită acolo Sfânta Petka, care se pomenește la 27 octombrie, deși între cele două sfinte sunt aproape o mie de ani. Pe icoane se deosebesc: Parascheva din Roma, ocrotitoare a orbilor, ține în mâini o tăbliță cu ochi, iar Sfânta Petka ține o cruce și o ramură de mirt.
Cinstirea Parascheva este cea mai cunoscută dintre sfintele vindecătoare, cinstită mai ales ca tămăduitoare a orbilor, de aceea este adesea zugrăvită cu doi ochi în palme. Moaștele ei au ajuns, în chip necunoscut, la Constantinopol, unde se pare că erau arătate pelerinilor. Pomenirea ei se face la 26 iulie, cu priveghere și Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur. Biserica Ortodoxă Română din Istanbul îi poartă numele.
Prăznuiți în aceeași zi 26 iulie
Moise UngurulSfântul Cuvios · Monah la Lavra Peșterilor26 iul
ErmolaeSfântul Mucenic · Preot din Nicomidia26 iulBenign de MalcesineSfântul Cuvios · Pustnic de la lacul Garda26 iul
Iacov NetsvetovSfântul Drept · Luminătorul Alaskăi26 iul- Simeon din MantovaSfântul Cuvios26 iul
- Leonțiu al NeapoleluiSfântul Ierarh · Episcopul Neapolelui26 iul
- OraiozilaSfânta Muceniță26 iul
- Serghie StrelnikovSfântul Sfințit Mucenic · Preot26 iul
- Sava al III-leaSfântul Ierarh · Arhiepiscopul Serbiei26 iul
- ApionSfântul Mucenic26 iul
Benign și CarSfinții Cuvioși și cuvioase26 iul- Constantin OprișanSfântul Mărturisitor26 iul