Constantin Piatikrestovski

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Piatikrestovski, protoiereu, s-⁠a născut la 31 mai 1877 la Moscova, în familia diaconului Mihail Piatikrestovski. A învățat la școala teologică, iar în 1897 a absolvit seminarul teologic din Moscova la categoria a doua și a fost numit învățător la școala bisericească de parohie cu două clase a Sfântului Gheorghe. În 1899 s-⁠a căsătorit cu Liudmila, fiica preotului Serghie Mitropolski de la biserica Sfântului Nicolae din Moscova, și au avut patru fii. În același an a fost hirotonit preot la biserica Sfântului Arhanghel Mihail din satul Korobceevo, ținutul Kolomna. După doi ani și jumătate s-⁠a îmbolnăvit greu și în 1902 a ieșit din cler activ.

În 1903 a fost numit preot la biserica Sfântului Nicolae din satul Letovo, ținutul Podolsk, unde a slujit zece ani. În 1913 a devenit paroh al bisericii Intrării în Biserică a Maicii Domnului din Koniușennaia sloboda, lângă Dmitrov. După revoluție a apărut schisma reînnoitoare, dar părintele Constantin a rămas, în toate încercările, credincios Ortodoxiei, iar reînnoitorii îl socoteau în rapoartele lor unul dintre cei mai statornici tihoniți din ținutul Dmitrov. În 1926 a fost răsplătit cu crucea pectorală, iar în 1932 a fost ridicat la treapta de protoiereu.

A fost arestat la 26 noiembrie 1937 și închis în temnița Taganka din Moscova. La 28 noiembrie anchetatorul l-⁠a interogat. Părintele Constantin a spus că nu a avut vederi vrăjmașe față de comuniști și nu se socotește vinovat de agitație antisovietică, dar a mărturisit că a spus: bolșevicii ar trebui să înțeleagă că nu popii sunt problema și că de la preoți nu vine nicio vătămare puterii; că în convorbiri private spunea că credința în Dumnezeu nu va înceta prin arestarea preoților și închiderea bisericilor, fiind nemuritoare; și că bolșevicii duc lupta împotriva religiei nu pe cale ideologică, ci prin silă și arestări, și că astfel nu se va îndrepta nimic.

La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de închisoare. Un martor a povestit că toți deținuții au fost adunați, tunși, bărbieriți și dezbrăcați de reverende, în batjocură. Părintele Constantin a fost trimis în lagărele de la Mariinsk. Ajuns acolo, i-⁠a scris soției: a trimis salutări copiilor și nepoților, a dat adresa pentru scrisori și a vorbit despre semnătura sa pentru vânzarea casei. Soția i-⁠a răspuns, dar n-⁠a primit răspuns, iar la 7 aprilie 1938 fiul Pantelimon i-⁠a scris, întrebând de ce nu mai scrie, dacă nu este bolnav, de ce are nevoie. Pe dosul acestei scrisori un alt deținut i-⁠a răspuns soției preotului: să nu se sperie, soțul ei a murit, să nu mai scrie și să nu-⁠l mai caute, căci a adormit cu mila lui Dumnezeu.

Protoiereul Constantin Piatikrestovski a murit în spitalul lagărului din Mariinsk la 6 martie 1938 și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. Este pomenit la 6 martie, în ziua morții, la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, la 29 august, cu Soborul sfinților din Kuzbas, și la 5 septembrie, cu Soborul sfinților moscoviți, în stil nou.