German de Granfelden

Sfântul Mucenic German de Granfelden a fost întâiul egumen al mănăstirii Moutier-⁠Grandval din Elveția de azi (cantonul Berna). S-⁠a născut în jurul anului 612 la Trier și a murit în 675, lângă Moutier. Este cinstit ca mucenic în Biserica Catolică și în cea Ortodoxă. Este pomenit la 21 februarie, împreună cu Randoald.

Viața lui a fost povestită în secolul al XI-⁠lea în „Vitae”, dar Bobolenus, preot probabil de la Moutier-⁠Grandval și apoi de la Luxeuil, a scris-⁠o în jurul anului 695, la cererea fraților Chadoal și Aridius, contemporani ai egumenului. Manuscrisul se păstrează în Codexul 551 de la Sankt-⁠Gallen.

German a fost al doilea fiu al lui Optard, un senator bogat din Trier. Fratele lui mai mare a ajuns curtean, iar cel mai mic, Numerian, i-⁠a urmat lui Modoald ca episcop de Trier. Optard i-⁠a încredințat pe tânărul German lui Modoald, ca să-⁠l învețe. La șaptesprezece ani s-⁠a hotărât să trăiască monahicește și a plecat la Arnulf de Metz, retras din scaunul Metzului într-⁠o sihăstrie din munții Vosgi, ca să se facă monah. A stat o vreme la el; Arnulf l-⁠a tuns și apoi l-⁠a trimis, împreună cu fratele său Numerian, venit și el la el, la mănăstirea Remiremont, de curând întemeiată. Dorind desăvârșire mai mare, a plecat cu fratele și cu alți monahi la Luxeuil. Starețul Waldebert l-⁠a primit, l-⁠a hirotonit preot și în jurul anului 640 l-⁠a trimis să rânduiască și să cârmuiască mănăstirea Granfeld (Grandis Vallis, Moutier-⁠Grandval), de curând întemeiată de Gundoin, ducele Alsaciei. German a fost egumen treizeci și cinci de ani. Legăturile lui cu Remiremont, Luxeuil și Granval arată că a ținut de rețeaua așezămintelor columbaniene, iar relațiile cu Modoald, Arnulf și Gundoin arată că a sprijinit pe Arnulfingi.

După legendă, urmașul lui Gundoin, Bonifaciu, ducele Alsaciei, abia stăvilea răzvrătirea locuitorilor din Sornegau, iar lucrurile s-⁠au înrăutățit sub urmașul lui, Adalric, numit Eticho, care a vrut să supună ținutul din jurul Delémont-⁠ului. German și priorul său Randoald de Grandval au mers la el la tratative, lângă Courtételle (la sud-⁠vest de Delémont). După discuții, pe drumul de întoarcere au fost uciși de oamenii ducelui. În noaptea următoare frații au adunat trupurile și le-⁠au îngropat întâi la Saint-⁠Ursanne, apoi la Moutier-⁠Grandval.

German și Randoald sunt socotiți mucenici și au devenit foarte iubiți. La mormântul lor s-⁠au petrecut, se spune, minuni, iar el a devenit loc de pelerinaj. În 1477 moaștele au fost mutate sub altarul mare. Cultul lor s-⁠a întins în toată eparhia Basel și în provincia Besançon. Înaintarea protestantismului și un incendiu la mănăstirea ajunsă colegiată, din care nu a rămas nimic, au făcut pe canonici să se retragă și să ducă moaștele celor doi sfinți la Delémont, în cantonul Jura, unde sunt cinstite și azi. Cultul lui e viu în cantonul Jura, catolic, unde multe biserici îi poartă numele. Toiagul egumenesc al lui German, unul din cele mai vechi păstrate, se află la Musée jurassien d'art et d'histoire din Delémont.