Cosma din Aglomazov

Sfântul Mucenic Cosma din Aglomazov, starostele bisericii, a fost ucis în 1918 împreună cu sfântul sfințit mucenic Nicolae Probatov, preotul satului Aglomazovo din gubernia Tambov, și cu alți enoriași: Victor, Nahum, Filip, Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexei, Ioan și mucenița Agafia. Numele lui întreg era Cosma Egorovici.

Părintele Nicolae Probatov s-⁠a născut în 1874 în satul Ignatievo, lângă Kadom, ca fiu mai mic al preotului Alexandru Nikolaevici Probatov. A învățat la școala teologică din Kasimov și la seminarul din Tambov, în mare sărăcie, s-⁠a căsătorit cu Varvara Algebraistova, a fost hirotonit în 1899, iar din 1906 a slujit la Aglomazovo, la biserica Arătării Domnului din lemn, zidită în 1779. A făcut din parohia lui un loc de cântare frumoasă și de școală: a ridicat o clădire încăpătoare pentru o școală de două sute de copii, a predicat cu dar și nu a luat plată pentru slujbe. În primul război mondial a plecat ca preot de regiment, iar întors în 1917 a spus că preoții nu mai sunt trebuincioși, căci sunt mai degrabă locuitori ai cerului decât ai pământului.

După ce bolșevicii au poruncit confiscarea registrelor parohiale, părintele Nicolae a adunat satul și a alungat pe cei veniți să ia cărțile. În februarie 1918, când s-⁠a anunțat mobilizarea în Garda Roșie, țăranii au hotărât să pornească spre orașul de ținut, la douăzeci și cinci de verste, ca să alunge căpeteniile bolșevice. Au cerut părintelui Nicolae un moleben de drum, iar el le-⁠a dat binecuvântare. Pe drum mulți au dat înapoi, iar cei ce au ajuns la oraș au fost opriți de focul unei mitraliere de pe clopotniță. Pentru aceasta a fost trimis la Aglomazovo un detașament de pedeapsă. Părintele Nicolae a trimis familia în satul vecin, a rămas cu fiul lui cel mare, Alexandru, și a primit cu liniște ceea ce avea să vină.

Cei arestați au fost duși într-⁠o pivniță, interogați și bătuți. Cu părintele Nicolae, care i-⁠a răspuns pe nedrept batjocoritorilor că nu a dansat niciodată și nu va dansa nici în fața morții, a fost arestată și Agafia, singura femeie, pe care nu avea cine s-⁠o ceară. Toți s-⁠au spovedit înainte de moarte. Spre seară cei optsprezece osândiți au fost duși la râul Țna. Părintele Nicolae a înălțat mâinile și a rugat: „Doamne, iartă-⁠i, că nu știu ce fac”. După prima salvă s-⁠a ridicat și a început să cânte „Cuvine-⁠se cu adevărat”, iar a doua salvă l-⁠a omorât. Dintre cei optsprezece, treisprezece au murit, iar ceilalți s-⁠au târât noaptea până la case și au fost ascunși de locuitori; de la ei s-⁠au aflat amănuntele. Între cei uciși se află starostele bisericii, Cosma Egorovici, țăranii Victor Krasnov, Nahum și Filip (tată și fiu), Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexei, Ioan și Agafia.

A doua zi țăranii au mers să-⁠și ia morții, iar trupul preotului era țeapăn, cu mâinile ridicate la ultima rugăciune și degetele împreunate pentru binecuvântare. Când l-⁠au dus prin sat, țăranii spuneau: „Părintele ne binecuvântează și mort”. Preoții din parohiile vecine, Pavel Malțev și Maxim, l-⁠au prohodit și l-⁠au îngropat noaptea. Sfântul Cosma este pomenit la 11 noiembrie, la 23 iunie, cu Soborul sfinților din Riazan, și la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.