Cosma I Ierusalimitul

Sfântul Cosma I Ierusalimitul a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului de la 2 august 1075 până la 8 mai 1081, numit Ierusalimitul pentru că a trăit mult timp la Ierusalim. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 2 ianuarie și îl socotește sfânt.

Obârșia

Era din Antiohia, dar a învățat și a trăit mare parte din viață la Ierusalim, de unde i-⁠a venit porecla. Se pare că a fost chemat în scaunul patriarhal dintr-⁠o mănăstire din apropierea Ierusalimului. După izvorul grecesc, nu avea mare învățătură, dar era cucernic și virtuos, simplu și iubit, și, deși înaintat în vârstă, a fost ales patriarh la dorința împăratului Mihail al VII-⁠lea Duca, după moartea lui Ioan al VIII-⁠lea Xifilin, la 1 sau 2 august 1075.

În vremea tulburărilor

Imperiul trecea prin urmările înfrângerii de la Manzikert, prin pierderi în Asia Mică și prin răscoale ale ostașilor. La 1 ianuarie 1078, patriarhul Cosma a adunat în biserica Sfânta Sofia mulți arhierei și dregători nemulțumiți de împăratul Mihail al VII-⁠lea; împreună i-⁠au cerut să părăsească tronul. La 3 aprilie 1078, în Marțea Mare, el l-⁠a încoronat solemn pe împăratul bizantin Nichifor al III-⁠lea Botaniates. S-⁠a împotrivit căsătoriei lui Nichifor cu Maria Alaniei, soția încă vie a lui Mihail al VII-⁠lea, dar n-⁠a luat alte măsuri decât să-⁠l caterisească pe preotul care a săvârșit cununia. Mai târziu și-⁠a folosit înrâurirea ca să-⁠l convingă pe Nichifor să se retragă, când popularitatea lui scădea și imperiul intra într-⁠o vreme de nesiguranță. La 1 aprilie 1081, Alexios Comnen a mituit pe comandantul unui grup de mercenari germani, care a deschis porțile cetății răzvrătiților. Mult a hotărât Cosma, care, ca să se evite vărsarea de sânge, l-⁠a îndemnat pe Nichifor să lase de bunăvoie puterea. La 4 aprilie 1081 l-⁠a încoronat pe Alexios I Comnen. Când Alexios, la îndemnul mamei sale, a vrut să se despartă de soția lui, Irina Ducaina, ca să se căsătorească cu fosta împărăteasă Maria Alaniei, Cosma, având de partea lui și pe monahi, a refuzat și a oprit planul, pentru că Maria fusese căsătorită de două ori.

Cea mai însemnată faptă sinodală a lui Cosma a fost, în 1076-1077, condamnarea unor păreri eretice ale lui Ioan Italos, filosof legat de familia Ducas. De la el se păstrează și două epistole: una sinodală către mitropolitul Larisei, despre prigonirea bogomililor, și o rânduială către episcopul Pavel al Gallipolisului despre ordinea proscomidiei.

Retragerea

Responsabilitățile unui patriarh nu se potriveau firii lui Cosma. Pe lângă aceasta, Ana Dalassena, mama lui Alexios, a stăruit pentru îndepărtarea lui, în parte pentru că nu-⁠i plăcea legătura Irinei cu familia Ducas, în parte ca să pună în scaun un favorit al ei, Eustratie Garidas. După Ana Comnena, Cosma a consimțit să plece numai după ce o va fi încoronat pe Irina; ea a fost încoronată, după Alexiada, la șapte zile după Alexios. La 8 mai 1081 a părăsit scaunul. Se spune că i-⁠a zis slujitorului său: „Ia Psaltirea și vino după mine” și s-⁠a retras la mănăstirea Kalliou (după sinaxar, a Horei), unde a rămas, respingând toate cererile împăratului să se întoarcă. Retragerea lui se socotește începutul unei vremi în care Biserica pierde mult din neatârnarea pe care o avusese în veacul al XI-⁠lea și se supune statului. Istoricul Ioan Skylitzes (Continuatorul) vorbește cu răceală despre el. Anul morții lui nu este sigur (se spune 1082).