Damaris

Sfânta Damaris din Atena este o femeie amintită într-⁠un singur verset al Faptelor Apostolilor (17,34), ca una dintre cele care au crezut când apostolul Pavel a predicat la Areopag, în Atena, în jurul anului 55. Este cinstită de Biserica Ortodoxă și pomenită la 3 octombrie, împreună cu Dionisie Areopagitul și cu doi ucenici ai lui, care au ajuns și ei mucenici. Fișa o numește mucenică, dar izvoarele nu spun nimic despre mucenicia ei; datele 100 pentru naștere și moarte nu au sens.

Împreună cu Dionisie Areopagitul, Damaris a primit credința creștină după predica lui Pavel de la Areopag. Versetul spune: „Dar unii dintre ei s-⁠au alipit de el și au crezut; între aceștia a fost și Dionisie Areopagitul, și o femeie cu numele Damaris, și alții împreună cu ei”. Fiindcă de obicei femeile nu luau parte la adunările Areopagului, s-⁠a presupus de tradiție că ea a fost o hetairă, adică o femeie de viață ușoară de rang înalt; comentatori moderni au propus că ar fi fost o adeptă a stoicilor, care primeau femei în rândurile lor, ceea ce ar lămuri de ce credința a primit-⁠o ușor, Zeus al stoicilor și Dumnezeul propovăduit de Pavel fiind foarte asemănători, sau o străină venită la Atena. Textul georgian al Faptelor o face soția lui Dionisie. Izvorul grecesc o numește cea dintâi femeie atenianca care a crezut în predica lui Pavel.

Originea numelui este nesigură. Se propun derivarea din grecescul „damar”, „soție”, o contragere a numelui clasic Damarete (nume al unei fiice a lui Teron din Acragas și soție a lui Gelon), sau din „damalis”, „juncană”; s-⁠a luat în seamă și o origine coptă. În cinstea ei a primit numele o stradă din Atena, iar slujba ei a scris-⁠o imnograful părintele Gherasim Micraghiannanitul. Slujba cuprinde un troparion în glasul al 4-lea, în care Biserica din Atena o cinstește pe Damaris ca pe o slujitoare dumnezeiască, un condac și un megalinar.